Istoria comertului reprezinta, de fapt, istoria civilizatiei. La inceputuri, nevoile omului erau putine ca numar si foarte simple, limitate la propria existenta fizica – hrana, haine si adapost, dar, pe masura inaintarii pe scara evolutiva a inteligentei, pretentiile sale au crescut, dorind nu doar confortul minimal, ci si luxul.
Omul civilizat nu este niciodata satisfacut, pentru ca, odata cu rezolvarea unei necesitati, va aparea, invariabil, o alta, care, la randul ei, va trebui implinita, stimul necesar, pana la urma, pentru dezvoltare, la nivel individual, dar si colectiv. Comertul, in cea mai simpla definitie, reprezinta una dintre metodele pe care oamenii (producatori, vanzatori si cumparatori) o adopta, in diferite momente, pentru a-si putea satisface diversele nevoi. Cuvantul “comert”, provine din latinescul “commercium” si este definit ca fiind acea ramura a economiei, in cadrul careia se desfasoara circulatia marfurilor.
Trecutul indepartat
Nicio comunitate civilizata nu va putea produce toate bunurile pe care le consuma, motiv pentru care o parte dintre acestea trebuie asigurate printr-un schimb de produse intre colectivitati sau natiuni – acesta fiind, practic, inceputul negotului, fie el domestic sau la scara mare. Mai mult, pentru o anumita natiune, poate fi chiar imposibil sa produca toate bunurile de care are nevoie, din cauza dificultatilor de ordin material, lipsa resurselor naturale – carbune, lemn, petrol, climat specific cultivarii unui anumit soi de legume si fructe etc.
Comertul depinde, in mare masura, si de calitatile nationale ale populatiei implicate in procesul de manufacturiere a diferitelor bunuri. Elvetienii, de exemplu, sunt extrem de cunoscuti, de sute de ani, pentru calitatea desavarsita a ceasurilor de mana si a bratarilor lucrate manual, francezii sunt renumiti pentru calitatea vinului si a matasii. O alta natiune poate fi deficitara atat in ceea ce priveste resursele, cat si in ceea ce priveste traditia mestesugareasca, dar pot fi navigatori foarte priceputi, putand sa transporte bunurile si produsele celorlalte natiuni.
Comertul antic al lumii s-a desfasurat, in mare parte, de-a lungul coastei mediteraneene. Caravanele de camile erau cele care transportau catre Egipt lana, aur, mirodenii si sclavi, din Arabia si din estul indepartat, si tot ele erau cele care exportau, din Egipt, cantitati mari de cereale, orez, bumbac, din valea fertila a Nilului. Dupa cucerirea Egiptului de catre Alexandru cel Mare, portul din Alexandria a devenit una dintre cele mai mari metropole comerciale din lume, atragand un numar impresionant de negustori greci, care s-au si stabilit in aceasta zona. In perioada Evului Mediu, orasele italiene au devenit unele dintre cele mai influente si mai bogate, datorita abilitatii de a transporta bunuri de larg consum.
In 1082, Imparatul Bizantului, Alexios I Comnen, a semnat un acord care permitea venetienilor sa isi vanda marfurile in marile targuri ale imperiului, scutindu-i de taxe vamale, in schimbul unui ajutor militar, in caz de nevoie. La mijlocul secolului al XIX-lea, la Paris, se deschidea un mare magazin, gandit si realizat de Aristide Boucicaut, o adevarata revolutie in acest domeniu, cu multe raioane, in spatii largi, unde cei interesati se puteau plimba in voie (ca in mall-urile de astazi), fara a fi obligati sa cumpere si avand posibilitatea de a returna o marfa neconvenabila. Primul hipermarket – Carrefour – va fi inaugurat, in Franta, un secol mai tarziu.
Trecutul recent
Au trecut deja 60 de ani de cand Woodland si Silver au patentat, in anul 1952, primul cod de bare, introducand, in acest fel, un concept care va duce la un anumit grad de intrerupere a paradigmei mondiale de achizitionare a bunurilor, dand posibilitatea celor implicati de a interactiona foarte usor cu produsele si punand, astfel, bazele punctelor de desfacere a marfurilor, asa cum exista ele in prezent.
In versiunea internationala UPC (Universal Product Code), codul de bare (inventat in Statele Unite ale Americii, in 1970, de catre George Laurer, inginer la IBM) a fost adoptat, in Europa, in 1977. Treizeci de ani mai tarziu, in unele state dezvoltate (in Romania, la inceputul anilor 2003, firav, dupa liberalizarea sectorului telecomunicatiilor si aparitia serviciilor de internet wireless) internetul a dus la aparitia unei piete de desfacere in mediul online – comertul online – punandu-se, in felul acesta, piatra de temelie a tranzactiilor digitale.
Prezentul
In acest moment, fiecare dintre noi traieste intr-o lume in care dispozitivele mobile functioneaza ca servicii extinse ale fiecarui produs de pe piata. Oamenii nu mai sunt limitati la informatiile schematice de pe pachetul produsului in sine, pentru ca, la un simplu click distanta, pot gasi, cu usurinta, tot ce trebuie sa stie in ceea ce priveste achizitionarea unui produs.
Acum, utilizatorii folosesc internetul, calculatorul sau dispozitivele mobile, pentru a lua decizii de achizitionare informate, si pot face comanda unui anumit produs chiar prin intermediul telefonului mobil. Avansul tehnologic a facut ca aproape orice telefon mobil sa poata fi capabil sa scaneze codul de bare al unui produs, sa gaseasca cele mai bune oferte de pret si sa descopere magazine si metode de plata accesibile. Singurele limitari, la ora actuala, in ceea ce priveste comertul online, pot tine doar de creativitatea si de capacitatea de adaptare a fiecarui consumator in parte.
Viitorul
Chiar daca nu foarte clare, exista cateva indicii care se pot observa in prezent si care prezic, intr-o oarecare masura, catre ce ne indreptam, in viitorul apropiat. Un trend interesant, care merita sa fie urmarit, este plata mobila sau “mobile payment”, in cadrul careia, portofelul electronic si serviciile de tip NFC si P2P se lupta pentru suprematie. Devine din ce in ce mai clar ca pietele tintesc, catre clienti, prin diferite strategii, printre care si locatia consumatorilor, motiv pentru care, de exemplu, o firma de mortar si caramizi, care va vrea sa supravietuiasca pe piata, va trebui sa fie capabila sa transmita un continut digital relevant consumatorilor din locatii apropiate.
La inceputul secolului al XXI-lea, dincolo de productia de marfuri din ce in ce mai diversificata si mai sofisticata, comertul a ramas, ca la vremea inceputurilor, un mijloc de progres, in pofida faptului ca, pe masura ce lumea evolueaza, din multe puncte de vedere, individul (generic vorbind) pare a-si fi facut, din achizitionarea de produse, scopul suprem al vietii. Sa fie acesta semnul ca trebuie cautat un nou echilibru intre cerere, oferta, necesitate, posibilitate, placere, lux, bucurie, exces?
