Comportamentul asertiv sau asertivitatea este un concept tot mai vehiculat astăzi, în diverse contexte, de la situaţii obişnuite de viaţă, la interviurile de angajare, de la limbajul managerilor şi al resurselor umane, la psihologi s.a.m.d., de cele mai multe ori ignorându-i-se sensul şi, din această cauză, ivindu-se o serie de confuzii.

Cineva mărturisea, pe o pagină de Facebook, că, la interviul anual de evaluare, din cadrul companiei la care lucrează, i s-a cerut să fie mai “asertiv” şi recunoştea că nu a înţeles ce înseamnă, dar nici nu a îndrăznit să întrebe.

Dacă ne-am limita la explicaţiile oferite de dicţionar în legătură cu termenul “asertiv” – “cu caracter de aserțiune”, adică “enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat, afirmaţie care exprimă constatarea unei stări de fapt” (DEX) – ar fi insuficient pentru a înţelege ce presupune un “comportament asertiv”.

Comportamentul asertiv din perspectiva psihologiei

Comportamentul asertiv
Comportamentul asertiv

Termenul asertivitate/ comportament asertiv a fost lansat la începutul secolului al XX-lea, de către psihologul american Andrew Salter, care l-a definit drept “capacitatea unei persoane de a se exprima și de a-și apăra drepturile fără a le încălca pe ale altora”. Ulterior, mulţi alţi psihologi au preluat şi dezvoltat conceptul, acesta devenind foarte popular în cadrul metodelor de dezvoltare personală.

Asertivitatea este necesară dacă vrem să evoluăm în lumea socială fără să fim prejudiciaţi de ceea ce ni se cuvine, este modalitatea prin care ne putem apăra dreptul de a avea opinii, fără a fi intimidaţi sau judecaţi de altcineva, fără a face ceea ce este acceptabil, favorabil pentru alţii, nu şi pentru noi.

Adoptând un comportament asertiv, fiecare poate alege cine este, ce vrea să facă, se poate asigura că nu-şi va abandona dorinţele şi interesele personale, nu se va depersonaliza în favoarea grupului, a colectivităţii din care face parte.

La modul general, asertivitatea defineşte un comportament bazat pe refuzul de a recurge la trei atitudini cu efecte negative: atitudini agresive (de dominare prin forţă), atitudini supuse (fugă sau abandon), atitudini manipulative (sau viclene). Conştientizând şi impunându-ne principiile asertivităţii, putem provoca un efect de undă asupra celor cu care interacţionăm, prin care să creştem calitatea vieţii, a relaţiilor interumane, a înţelegerii reciproce.

Drepturile pe care ni le oferă comportamentul asertiv

Stima de sine
Stima de sine

Dreptul de a alege in raport cu ceilalţi – Putem să dăm o mână de ajutor unui coleg sau unui prieten, dar acest fapt nu trebuie niciodată să se transforme într-o obligaţie, dacă nu ne-am angajat anterior să jucăm acest rol sau dacă nu este prevăzut acest lucru printr-un contract. Altfel, comportamentul asertiv ne dă dreptul să antepunem interesele noastre în raport cu ale celorlalţi, iar dacă decidem să ajutăm, atunci merităm şi recunoaşterea acestui fapt, tocmai pentru că nu era o obligaţie.

Dreptul de a cere/ de a da explicații – În cuplu, dar şi în nenumărate alte situaţii de viaţă, mulţi oameni ezită să ceară sau să dea explicaţii, din teama de nu-l supăra pe celălalt. Comportamentul asertiv ne ajută să înţelegem că avem puterea de a alege ceea ce împărtăşim cu ceilalţi, că avem posibilitatea de a ne administra confidenţialitatea, de a decide ce şi cui îi încredinţăm ceva legat de viaţa noastră.

Alte drepturi pe care le neglijăm atunci când nu suntem asertivi – Când nu suntem asertivi, adică atunci când neglijăm să ne exprimăm ferm opiniile, emoţiile, putem pierde o serie de drepturi care sunt fireşti şi care ne pot ajuta în consolidarea stimei de sine şi în tot ceea ce facem. Spre exemplu, dacă avem o atitudine asertivă atunci când ne distrăm jucând la live casino, ne vom opri odată ce am epuizat timpul sau bugetul alocat. Printre aceste drepturi de care ar trebui să ne bucurăm constant se numără: dreptul de a greşi, dreptul de a ne răzgândi, dreptul de a spune “nu ştiu”, dreptul de a nu răspunde aşteptărilor celorlalţi, dreptul de a face alegeri care pot părea de neînţeles, dreptul de a nu avea aprobarea celor din jur pentru orice, dreptul de a nu fi “perfecţi”.

Citește și:  10 lucruri curioase despre Crăciun

Beneficiile asertivităţii

Asertivitate
Asertivitate

Dacă privim cu atenţie în jurul nostru, mulţi oameni nu îndrăznesc să spună cu claritate şi fermitate care este punctul lor de vedere în legătură cu o realitate sau alta, nu-şi apără dreptul la opinie.

Când cineva, de exemplu, la locul de muncă, atunci când i se reproşează ceva pe nedrept, alege să tacă, de teamă să nu-i supere pe cei ierarhic superiori sau dacă, stând la rând, la cumpărături, cineva se aşează în faţă, ignorându-i pe ceilalţi şi nimeni nu-i spune “ar fi mult mai bine să stai la coadă, cum stăm şi noi” etc., în toate aceste cazuri si in altele similare, nu este vorba de asertivitate.

Este adevărat că asertivitatea ne expune mai mult, deoarece presupune un comportament autentic, ne arătăm aşa cum suntem. Dar adoptând comportamentul asertiv, spunând lucrurile cu onestitate, fără a ne teme de “privirea” celorlalţi, creăm relaţii mai sănătoase, vom fi mai relaxati şi există toate şansele să optimizăm comunicarea interpersonală.

Tehnici pentru a stimula un comportament asertiv

Asertivitatea – capacitatea de afirmare a personalităţii, a propriului punct de vedere, fără agresivitate, fără anxietate, apărarea drepturilor personale, fără a le leza pe ale celorlalti -este un mod de a veghea la împlinirea intereselor personale, de a dobândi siguranţă de sine, de a fi respectat. Comportamentul asertiv este, deopotrivă, non-agresiv şi non-pasiv.

Printre tehnicile care pot ajuta în stimularea unui comportament asertiv, în dezvoltarea empatiei şi eliminarea blocajelor în raport cu ceilalţi, frecvente sunt următoarele:

  • Vorbeşte cu naturaleţe şi entuziasm despre tine şi despre dorinţele tale;
  • Acceptă cu bucurie complimentele, dar exprimă-te cu fermitate atunci când nu eşti de acord cu cineva sau ceva;
  • Recunoaşte-ţi greşelile, când este cazul, nimeni nu este perfect; de foarte multe ori, această atitudine scurtează discuțiile care ar putea degenera în conflict;
  • Nu alege tăcerea sau atitudinea defensivă doar pentru a evita o contradicţie; a te exprima cu privire la nevoile și emoțiile proprii îi oferă celuilalt ocazia de a le auzi şi de a ţine cont de acestea;
  • Cere clarificări atunci când cineva îţi solicită ceva într-un mod confuz sau insistent; foloseşte întrebări deschise despre fapte și emoții, până când cealaltă persoană își clarifică poziția;
  • Când o altă persoană pare a nu-ţi înţelege refuzul legat de o problemă sau pentru a te face auzit, apelează la tehnica “discului zgâriat”- repetă de câte ori este nevoie răspunsul tău, păstrând o atitudine politicoasă şi empatică; de exemplu, poţi să spui, fără să dai semne de iritare: „Repet, răspunsul meu este nu” sau „Îți înțeleg problema, dar nu vreau să-ți fac această favoare” etc.;
  • Evită să-ţi justifici opiniile, când cineva insistă în mod agasant şi nejustificat; oferă informaţii, nu explicaţii;
  • Nu renunţa niciodată la drepturile tale, exprimă-ţi nemulţumirile când acestea există, fii consecvent în eforturile tale și ai răbdare, schimbările reale se produc în timp.

Pentru că nu îndrăznim este dificil…

Cunoasterea de sine
Cunoasterea de sine

Aşadar, asertivitatea/ comportamentul asertiv este capacitatea de a exprima ceea ce vrei, ceea ce gândești, ceea ce simți, fără tensiuni, respectându-i pe ceilalți și fără teamă de confruntare. Este vorba, până la urmă, de o stare, de o filosofie de viaţă, în care noţiunea de “drepturi egale” este esenţială – am atâtea drepturi ca ceilalţi, nici mai multe, nici mai puţine.

Afirmarea de sine este, în fond, o chestiune de distanță corectă: de a ști să punem bariera acolo unde este necesar și să-i facem pe ceilalți să o respecte. O atitudine agresivă poate provoca rezistenţă, una pasivă face imposibilă orice solicitare, cea asertivă te face mai încrezător și te face să ceri lucrurile într-un mod clar și echilibrat.

Seneca, unul dintre marii gânditori ai antichităţii latine, spunea: “Nu pentru că este dificil nu îndrăznim, ci pentru că nu îndrăznim este dificil” – o constatare pe care fiecare o poate verifica prin propria experienţă de viaţă.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.