Conacul Caradja se află în satul Grumăzeşti din judeţul Neamţ. Este un monument istoric naţional, fiind construit de principele Aristide Caradja, în perioada 1890-1895. Astăzi, deşi moştenitorii familiei au reintrat în poesisa lui, edificiul se află în paragină.
Principele Aristide Caradja a fost un savant entomologic şi jurist, făcând parte dintre membrii de onoare ai Academiei Române. Familia din care a făcut parte a fost una nobilă, originile sale fiind greco-bizantine.
Mulţi dintre cei care au purtat numele Caradja au primit diverse funcţii în timpul Imperiului Otoman, iar în perioada fanariotă unii dintre ei chiar s-au urcat pe tronul Munteniei. Aristide Caradja a avut parte de o educaţie aleasă, studiind în Franţa, însă a ales să-şi petreacă viaţa în România, mai exact pe moşia de la Grumăzeşti, pe care a moştenit-o de la părinţii săi.
Bărbatul este cunoscut şi pentru faptul că a deţinut cea mai mare colecţie de fluturi din ţară (mai bine de 11.000 de astfel de insecte), care astăzi se află în Bucureşti, la Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”. Colecţia a fost dezvoltată chiar în Conacul Caradja, ea fiind donată muzeului bucureştean în anul 1944, de către principe.
Fluturii provin atât din România, cât şi din India, China, America de Sud şi Centrală. Aceştia erau ţinuţi în cutii etanşe, care aveau fețe de sticlă, iar colecţia era întregită de o bibliotecă ce conţinea volume importante despre lepidoptere. Din păcate, multe dintre cărţi au fost furate de soldaţii ruşi, atunci când au pătruns în România şi şi-au instalat unul din spitalele de campanie în conac.
Conacul Caradja a fost ridicat în centrul unui parc dendrologic, parc alcătuit din stejari, castani, frasini, tei, carpeni şi alţi arbori şi arbuşti rari, pe care Aristide Caradja i-a adus din călătoriile sale din străinătate. Edificiul are un singur nivel, iar intrarea dă spre o terasă largă din care se deschide un salon, iar din salon se poate pătrunde în celelalte camere.
După cel de-al Doilea Război Mondial, edificiul a ajuns în posesia principelui Ionel Caradja, însă acesta a fost nevoit să fugă din ţară în anul 1949. A lăsat conacul familiei în grija lui Costică Arnăuțu, un fin de cununie, dar acesta nu a avut deloc grijă de monument, furându-se din el toate obiectele de preţ.
Nici Conacul Caradja nu a fost scutit de naţionalizare – în interiorul său au funcţionat, pe rând, primăria localităţii, sediul poliţiei, casa de naşteri, biblioteca şi oficiul poştal. Imediat după căderea regimului comunist, moştenitorii familiei Caradja, stabiliţi în Germania, şi-au revendicat proprietatea.
În urma unui proces, aceasta a fost retrocedată, însă de atunci a fost lăsată să se degradeze. Cât timp a durat procesul, primăria din Grumăzeşti nu a vrut să investească într-un proces de restaurare, pentru că viitorul clădirii era incert. Astfel, tavanul conacului aproape s-a prăbuşit, geamurile au fost sparte, iar duşumelele au putrezit.
Nici după ce Conacul Caradja a fost revendicat situaţia nu a devenit mai bună. Se pare că cei trei moştenitori care l-au revendicat nu se află în relaţii prea bune şi nu reuşesc să se pună de acord în ceea ce priveşte viitorul clădirii. Din păcate, cel care are de suferit este conacul, care a ajuns într-o stare deplorabilă, deşi ar putea fi inclus cu succes într-un circuit turistic, dacă ar fi reabilitat.
În ciuda stării sale actuale, conacul rămâne un punct de interes pentru istorici și arhitecți, reprezentând un exemplu valoros de patrimoniu ce necesită conservare și revitalizare.
Conacul a fost martor la numeroase evenimente istorice, având o poveste încărcată de ecouri ale trecutului nobiliar din România, ce atrage curiozii și pasionații de istorie.
