Coronavirus (SARS-CoV-2) “reface cărţile” priorităţilor noastre. Ne întoarcem la baza piramidei nevoilor, a lui Maslow, iar piramida dorinţelor se clătină

Coronavirus (SARS-CoV-2), agentul patogen generator al pandemiei de COVID-19, care a bulversat, într-un mod atât de neaşteptat şi dramatic, întreaga planetă, la acest început de an 2020, este deja un punct de inflexiune major în vieţile noastre, “refăcând cărţile” priorităţilor tuturor. Este un fapt care vizează întreaga populaţie a lumii, fără deosebire de nivel social, de vârstă, de gen, de istorie personală.

Pornită din China, pandemia afectează, în prezent, în grade diferite, 156 de ţări, cu 175 817 cazuri astăzi, 16 martie 2020, dintre care 6 717 decese, 77 871 de bolnavi recuperaţi (şi statistica este într-o continuă dinamică). Ţările din Europa se luptă cu acest pericol, fiecare în felul ei, uneori haotic şi cu măsuri tardive, SUA şi-a închis graniţele şi a declarat stare de urgenţă, alte ţări, inclusiv România, declară şi ele stare de urgenţă, economia mondială se zbate pentru a păstra un echilibru oricum fragil.

Poate că va fi şi un bine în acest rău, poate că atunci când pericolul va fi trecut, căci se va opri la un moment dat, individual şi colectiv, dar şi la nivelul autorităţilor, al decidenţilor, aici şi oriunde în lume, vom deveni mai conştienţi de slăbiciunile noastre, poate că tot mai mulţi oameni îşi vor revizui modul de viaţă, relaţiile cu ceilalţi, felul de a gândi despre sine, despre cei din jur, despre viaţă. Poate că lumea, în ansamblul ei, îşi va da da seama că trebuie să-şi gândească viitorul într-o altă paradigmă.

Piramida nevoilor, a lui Maslow, un model depăşit?

În 1943, o foarte serioasă revistă americană, Psychological Review, a publicat un articol care propunea o teorie (A Theory of Human Motivation) al cărei autor, psihologul Abraham Maslow, va deveni celebru datorită unei “piramide” – Piramida nevoilor – un model care încearcă să explice comportamentul uman, în general, şi la care Maslow a lucrat până în anii 1970.

În opinia psihologului american, există cinci niveluri de necesităţi umane – pe care le-a reprezentat sub forma unei piramide – şi pe care orice persoană încearcă să şi le satisfacă pe rând, pornind de la baza piramidei spre vârf.

Mai exact, primul nivel (cel de la bază) este al nevoilor vitale – foame, sete, somn, sexualitate, urmat de nevoile de securitate, inclusiv afective (dreptul la sănătate, la a avea o casă, un serviciu). Nivelul al treilea este reprezentat de nevoia de apartenenţă (relaţia cu familia, prietenia, iubirea, integrarea într-un grup etc.), al patrulea – nevoia de stimă (recunoaştere în cadrul comunităţii, stima celorlalţi), al cincilea, vârful piramidei – nevoile de autoimplinire şi valorizare de sine (recunoaştere socială, libertate, inventivitate, eliberare de prejudecăţi etc.).

Abraham Maslow considera că, odată satisfăcut un nivel, pornind de la baza piramidei spre vârf, omul intră într-o stare de relativ echilibru, după care trece la următorul nivel. Un nivel nesatisfăcut este cel care orientează comportamentul uman, iar trecerea la nivelurile din partea de sus a piramidei ar fi imposibilă fără îndeplinirea celor de la bază.

Ulterior publicării acestei teorii, mulţi alţi psihologi au criticat un astfel de model, pentru că, spuneau ei, teoretic, ar trebui, de exemplu, ca nimeni să nu se îndrăgostească dacă nu are ce mânca, nici să aparţină unui grup social, dacă nu şi-a satisfăcut nevoile de securitate personală etc.

În anii 1980, modelul Foote-Cone-Belding (FCB), aparţinând celei de-a treia cea mai veche agenţie de publicitate din lume, aducea în atenţie faptul că există, de pildă, două categorii de cumpărători de bunuri – unii care “reflectează” la ceea ce vor să achiziţioneze şi alţii care cumpără la primul impuls.

Dacă piramida lui Maslow ar fi valabilă, spun cei de la Foote-Cone-Belding, ar însemna că aproape niciodată nu s-ar achiziţiona bunuri de lux, iar cumpărăturile din impuls nu ar exista. Ceea ce nu este adevărat, susţin cei de la FCB. Se poate căuta iubirea tocmai pentru ca cineva să se simtă în siguranţă în raport cu standardele sociale (deci nivelul 3, apoi 2), aşa cum sunt mulţi care se privează de o parte din nevoile vitale (hrană, somn etc.), pentru pentru valorizarea de sine (deci nivelul 5 înainte de orice).

Coronavirus (SARS-CoV-2 ) “reface cărţile” priorităţilor noastre

După mai bine de 70 de ani, timp în care societatea modernă, o societate de consum, a devenit din ce în ce mai sofisticată, în care un anumit tip de marketing, care mizează pe un public uşor de manipulat si în care mistificarea adevărului a devenit o practică frecventă, în beneficiul unor “privilegiaţi” sau al unor interese obscure, în care inducerea stărilor de incertitudine, cu miză pe factorul emoţional, iată că un eveniment dramatic – pandemia de Coronavirus (SARS-CoV-2 ) – “reface cărţile” priorităţilor noastre într-un mod cu totul neaşteptat.

Coronavirus SARS-CoV-2 (Sindromul Respirator Acut Sever), agentul patogen generator al pandemiei de COVID-19, reabilitează Piramida lui Maslow, reaşezând nivelul 2 – nevoile de securitate (dreptul la sănătate, la a avea o casă, serviciu etc.) – la baza piramidei, acolo unde le-a fost locul iniţial, după nevoile vitale.

Nevoile de apartenenţă, stimă sau realizare de sine (adică nivelurile 3,4,5), în condiţiile actuale, provocate de pandemia Covid-19 şi după cum arată consecinţele observabile ale răspândirii coronavirusului, trec din nou după nivelurile 1 şi 2, cum le-a gândit iniţial Maslow.

În China, izolarea, carantina, teama de contaminare au redus considerabil toate activităţile. Aşa se întâmplă acum şi în Europa, şi pe continentul american. Agenţii economici sunt nevoiţi să-şi regândească strategiile. Turismul a îngheţat. Funcţionează în continuare furnizorii de servicii de bază (hrană, apă, energie).

Schimbări fundamentale se observă şi la nivel comportamental. De la renunţarea la o strângere de mână, la o îmbrăţişare, obiceiuri adânc ancorate în spaţiul non-asiatic, până la derută, nelinişte, frică, panică, toate arată cât de importante sunt nevoile de la baza piramidei lui Maslow.

Acum nimic nu este mai important ca supravieţuirea – hrana a devenit din nou prioritate (nivelul 1 al piramidei), pentru a putea rămâne izolaţi, într-o casă, în siguranţă (nivelul 2), evitând contaminarea. Odată ce supravieţuirea şi securitatea sunt asigurate, trebuie să avem veşti despre cei dragi, despre familie, mai ales dacă se află în zone critice (nivelul 3). În ceea ce priveşte nevoile de recunoaştere, de valorizare de sine (nivelurile 4 şi 5), acestea vor veni mai târziu, când pericolul va fi trecut şi când lumea va încerca să aşeze viaţa pe făgaşul ei firesc.

Pandemia de Coronavirus (SARS-CoV-2 ) clatină piramida dorinţelor

În replică la Piramida nevoilor, a lui Maslow, un specialist în marketing, Gabriel Szapiro, a conceput o Piramidă a dorinţelor, după profilul omului contemporan, care trăieşte într-o societate de consum şi în care dorinţa de “a avea” primează.

În viziunea lui Szapiro, cele cinci niveluri ale piramidei dorinţelor sunt: dorinţele “imprevizibile”, dorinţe emotive, de partajare, de apartenenţă, de valorizare de sine, toate, fără ca specialistul în marketing să mai amintească acest fapt, în condiţiile în care lumea ar merge înainte după tiparul cunoscut, netulburat de crize şi dezechilibre grave.

Pandemia de coronavirus (SARS-CoV-2) clatină din temelii toate convingerile noastre, ne pune sub lupă toate vulnerabilităţile, nu numai la nivel individual, ci şi colectiv. Dincolo de pericolul imens pentru sănătate şi pentru viaţă, un risc major ameninţă economia mondială. Iar, în astfel de circumstanţe, în pofida apelurilor la solidaritate, fiecare ţară este singură şi trece prin furtună cu mai mult sau mai puţin curaj, în funcţie de posibilităţile materiale, financiare, în funcţie de încrederea în liderii pe care îi are. Aşa cum singur este, până la urmă, şi omul, ca individualitate, cu nevoile sale.

Lumea post-pandemie va fi altfel decât lumea post-adevărului?

Pe termen lung, după acest eveniment dramatic – pandemia de coronavirus (SARS-CoV-2) – care, într-un timp scurt şi într-un mod cu totul neaşteptat, a tulburat lumea şi a zdruncinat din temelii orgoliul omului modern că poate controla totul – poate că omenirea îşi va învăţa lecţiile.

Întoarcerea aproape instinctivă la nevoile din partea de jos a Piramidei lui Maslow s-ar putea să arate că societatea umană, prin felul în care funcţionează în prezent, în pofida declaraţiilor, nu este pe drumul cel bun, dacă acum singura formă de apărare în faţa unui dezastru provocat de un virus răspândit rapid la scară planetară este izolarea, dacă sistemele sanitare, indiferent de ţară, nu fac faţă, dacă oamenii ajung să se teamă pentru viaţa lor, pentru viitorul lor. Toate acestea înseamnă că este nevoie de o schimbare din temelii a paradigmei sociale, economice şi politice.

În ultimii ani, s-a impus tot mai mult un concep care atrage atenţia chiar asupra acestei realităţi pe care o trăim în prezent – “societatea post-adevăr” (termen propus de scriitorul american Ralph Keyes, în cartea “The Post-Thruth Era: Dishonesty and Deception în Contemporary life” (Era post-adevăr: Necinstea şi decepţia în viaţa contemporană).

Societatea post-adevăr este definită ca fiind cea în care adevărul este înlocuit de minciună, care vinde iluzii, un amalgam de populism, de declaraţii fără acoperire, de mondenităţi, de exhibare a opulenţei sau de muşamalizare a sărăciei, scenarii, totul pus sub semnul emoţiei, un adevărat “cal troian” al manipulării, cu efecte morale majore asupra vieţii individuale sau sociale, deoarece pervertesc sistemul de valori individual si colectiv şi capacitatea de discernământ.

Rămâne de văzut cum va fi lumea post-pandemie şi cum, odată depăşite dificultăţile acestei perioade, vom reuşi să reluăm drumul de la nevoile primare, de la baza piramidei lui Maslow, spre vârf, spre acel comportament care să definească un om sănătos, liber, încrezător în propriile forţe şi, mai ales, care va fi rezultatul la testul “umanităţii”, implicit al solidarităţii, pe care, vrând-nevrând, toate ţările trebuie să-l treacă acum.

Epidemii, pandemii, dezastre de tot felul, erori umane grave au mai fost în istoria lumii. Pentru toate s-a plătit un preţ. Care vor fi urmările pandemiei de coronavirus (COVID-19), pe care, surprinzător, reprezentanţii OMS o anticipau încă din 2018, numind-o “periculoasa boală X”, nu ştim.

Dar preţul, până când se vor explica în mod clar şi onest cauzele, virulenţa, haosul provocat la nivel mondial, îl plătim fiecare dintre noi, în diverse feluri, urcând şi coborând treptele piramidei lui Maslow, într-un efort de Sisif. Oare o “stare de urgenţă” într-un sens mai înalt, mai uman, permanentă, pe care să şi-o autoimpună, în vreme de “pace”, cei care îşi asumă puterea şi “dreptul” de face şi desface “globu-n planuri pe un veac”, cum spune poetul, nu ar fi fost mai potrivită, decât să ajungem la “stări de urgenţă” administrative şi seci, de conjunctură?