Costache Conachi s-a născut în octombrie 1777 pe moșia părintească Țigănești, județul Galați. La naștere, mama sa va muri. Tatăl său, Manolachi, a fost mare ban și mare vornic.

Conachi a fost botezat mai întâi Alexandru, dar apoi i s-a ales numele de Constantin, în locul unui copil care murise. Primește învățătură greacă în casă, de la un arhimandrit grec, iar franceza o deprinde de la un refugiat francez. Urmează școala domnească din Iași, unde își va însuși slavona, ajungând unul dintre cei mai de seamă cărturari ai epocii.

După moartea tatălui său, în 1803, Conachi va fi nevoit să se descurce cu o avere „încurcată”. Vinde casele din Iași și se retrage la țară, la conacul său de la Țigănești, pe apa Bârladului. Va achiziționa teren, ajungând să dețină un domeniu ce se întindea pe 3 județe: Tecuci, Covurlui și Putna. Avea o avere colosală și cel mai mare domeniu din Moldova.

A îndeplinit funcția de ispravnic de Tecuci până în 1812, vornic sub Caliman, vel-vornic sub Șuțu. În timpul eteriei se refugiază la o moșie a sa din Basarabia. Era de partea rușilor și a fost prezentat la Chișinău țarului Alexandru în 1822. A făcut politică rusească și în 1829 era unul dintre cei 4 membri ai comisiei moldovene pentru alcătuirea Regulamentului Organic, alături de Gheorghe Asachi.

În 1828, la 51 de ani, s-a căsătorit cu Smaranda (Zulnia) Donici, văduvă de patru ani, mama lui Costache Negri.

Opera literară

Perioada de afirmare a literaturii române moderne de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea poartă denumirea de „Epoca Conachi”. Posterior, a fost apreciat de Călinescu, fiind considerat superior poeților Văcărești, deși a fost criticat și ridiculizat de Ibrăileanu și Iorga pentru erotismul poeziilor sale.

A tradus „Essay on Man” de E. A. Pope, dar și diverse lucrări din Voltaire, Ovidiu și romanul „Matilde” după Mme Cottin.

Scrie mici comedii cu aluzii la contemporani precum „Judecata femeilor”, „Amoriul și toate harurile”, ele fiind primele comedii culte păpușerești din literatura română. „Amoriul din prieteșug” e un elogiu adus iubirii de către Conachi, el fiind un poet erotic, în tradiția lui Petrarca.

A lăsat literaturii române și un tratat de versificație: „Meșteșugul stihurilor românești”.

A fost numit de Kiseleff mare logofăt. A fost ales domn pământean, în 1834, însă cel înscăunat la tron a fost Mihail Sturza.

A fost un susținător al virtuții, combătând abuzul de divorțuri și depravarea societății. A fost membru și susţinător al societății de medici și naturaliști din Iași. A participat la alcătuirea și traducerea codului Caliman. A murit la moșia sa din Țigănești în anul 1849.

În Iași, de treceți pe lângă corpul Facultății de Educație Fizică și Sport, sau pe lângă Cercul Militar, trebuie să știți că aici a fost casa lui Conachi și respectiv zidurile printre care și-a petrecut copilăria.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ