Coup de foudre (a se citi [ku də fudr]) este o celebră expresie franţuzească, preluată şi de vorbitorii altor limbi, care o utilizează în forma din limba de provenienţă.
Sensul figurat, metaforic, al expresiei este “dragoste la prima vedere” (sensul propriu, “lovitură de fulger”). Expresia se referă la sentimentul pe care două persoane, care nu se cunosc, îl pot încerca încă de la prima întâlnire – emoţie intensă, surpriză, atracţie, impresia de “deja vu” sau că ceva unic, de necomparat cu altceva, se întâmplă.
Pentru grecii antici, “dragostea la prima vedere” era dragostea pasională, un fel de nebunie (“theia mania” – ”nebunia zeilor”, cei care l-au inventat pe Cupidon, purtătorul “săgeţilor iubirii”). Platon o explică prin Mitul Androginului, fiinţa perfectă, jumătate femeie, jumătate bărbat, pe care Zeus a “tăiat”-o în două, iar jumătăţile androginice, când se reîntâlnesc, trăiesc o iubire puternică, intensă, un veritabil “coup de foudre”.
În Evul Mediu şi Renaştere, exista convingerea că pricina unei iubiri fulgerătoare este reprezentată, întotdeauna, de ochii femeii. Când ochii ei îi întâlnesc pe ai viitorului iubit, sentimentul se naşte fulgerător şi ajunge direct în inimă.
Coup de foudre în literatură
Posibilitatea ca un astfel de sentiment să fie trăit de oricine, oricând, produce fascinaţie, iar expresia “coup de foudre” a fost exploatată în fel şi chip, dovadă că, în 2007, francezul Ounis Houda a scris o carte întreagă pe un astfel de subiect – “Coup de foudre – etude linguistique d’une metaphore” (Coup de foudre – studiul lingvistic al unei metafore). Autorul analizează sute de situaţii în care oamenii folosesc o astfel de expresie, găsind ca element comun tuturor acestora “un fapt punctual, apărut brusc, care provoacă o ruptură în ordinea firească a lucrurilor”.
Literatura tuturor timpurilor a exploatat, de asemenea, tema “dragoste la prima vedere”: Boccaccio, în “Elegia di madonna Fiammetta”, Torquato Tasso, în “Ierusalimul eliberat”, Jane Austen, în “Raţiune şi simţire”, John Galsworthy, în “Forsyte Saga”, Mihail Bulgakov, în “Maestrul şi Margareta”, Suzanne Collins (scriitoare americană contemporană), în “Jocurile foamei” (un roman stiintifco-fantastic postapocaliptic distopic) etc.
Coup de foudre în cinematografie
Sentimentul puternic, de neexplicat şi de necontrolat care cuprinde fiinţa în momentul în care se produce „dragostea la prima vedere” i-a determinat pe regizori şi scenarişti să valorifice frecvent o astfel de situaţie în producţii cinematografice, care surprind poveşti de iubire pasionale – de exemplu, “Coup de foudre la Notting Hill”, un film englezesc din 1999, “Amelie”, un film francez din 2001, “50 First Dates” (2004), “Magic in the Moonlight” (2014) etc., ca să amintim doar câteva titluri recente dintr-o uriaşă filmografie.
Într-un film din 2007, “Scusa ma ti chiamo amore”, scriitorul şi scenaristul italian, Federico Moccia, spunea, prin replica unui personaj: “Când cineva crede în dragostea la prima vedere, va căuta tot timpul scânteia”. Pe acelaşi subiect, un scriitor contemporan, Umar Timol, remarca cu umor: “Le coup de foudre a un autre nom après le mariage: coup de nerfs” (Dragostea la prima vedere are un alt nume după căsătorie: “lovitura de nervi”).
Ce spun psihologii despre “dragostea la prima vedere”
Psihologii nu au rămas nici ei indiferenţi faţă de mecanismele creierului în momentul în care se produce „dragostea la prima vedere”. Ei spun că, în momentul în care cineva trăieşte brusc o emoţie, o atracţie puternică şi inexplicabilă faţă de altcineva, un fel de fericire în formă pură, se activează un întreg “circuit de recompensare”, mai rapid decât posibilele raţionamente.
Persoana întâlnită este idealizată instantaneu, hormonul de ataşament (oxitocina), hormonul care stimulează dorinţa şi motivaţia (dopamina), endorfinele (“moleculele fericirii”) susţin “chimia” iubirii. Bătăile inimii se accelerează, realitatea din jur se estompează.
Unii merg şi mai departe şi spun că, potrivit studiilor, un “coup de foudre” durează între 90 de secunde şi patru minute, timp în care “fascinaţia” este provocată de limbajul corpului, de gesturi, privire, surâs, de vocea celuilalt. Este esenţială, într-o astfel de împrejurare, disponibilitatea fiecăruia de a se îndrăgosti. Este posibil, de asemenea, ca celălalt să nu simtă la fel.
“Chimia” care se naşte în cele câteva minute şi care nu vine niciodată când este “căutată”, spun aceiaşi psihologi, poate să se limiteze doar la momentul respectiv, să rămână o “iluzie” sau poate dura între şase luni şi trei ani şi, în cazuri fericite, se poate transforma într-o dragoste stabilă şi de durată. Statisticile arată că doar aproximativ 30% dintre oameni se îndrăgostesc la prima vedere, iar dintre aceştia, cei mai mulţi sunt bărbaţi.
Sunt oameni convinşi că: “ Sunt zile, luni, ani interminabili, când nu se întâmplă nimic. Şi sunt minute şi secunde care cuprind o viaţă întreagă” (Paul Auster, scriitor şi scenarist american). Alţii cred că: “Numai în cărţi există coup de foudre. În viaţa adevărată, sentimentele se construiesc încet, cu răbdare, ca atunci când îţi construieşti casa, piatră cu piatră” (Alexandre Million, romancier). Între cele două posibilităţi, există infinite moduri de a fi, de a iubi.
