Aici odihneşte contele Károlyi Sándor, generalul lui Rákóczi în războiului de independenţă, care a depus armele pe câmpia Moftinului în anul 1711. Ideea originală a lui Károlyi Sándor a fost să-şi construiască la Căpleni un mausoleu pentru el şi strămoşii lui. La scurt timp după finalizarea criptei de sub capelă, Károlyi Sándor a decedat în castelul său din Ardud.
Această criptă a fost distrusă împreună cu biserica şi mănăstirea în cutremurul din 1834. Când Ybl a început proiectarea noii cripte a conţilor a reinstalat tradiţia navelor transversale caracteristice bisericilor în stil roman – fapt vizibil doar din turn şi din aer- prin ataşarea criptei la spaţiul din spatele sanctuarului.
Cripta s-a construit aşadar în stil roman. Sarcofagele de aici se împart în patru categorii: cele mai vechi au fost confecţionate din bronz la Bratislava şi decorate cu imagini pictate de un meşter anonim. S-a păstrat un singur sarcofag de acest tip.
Cele din a doua grupă au fost realizate în prima parte a anilor 1600, probabil tot la Bratislava. Acestea sunt deja sicrie triple asemănătoare celor din cripta imperială. Sarcofagele realizate la sfârşitul anilor 1700 sunt tot triple.
Exteriorul lor placat cu cupru, era bogat ornat cu basoreliefuri. Károlyi Tibor a renovat inclusiv cripta în 1892. În aceeaşi perioadă, familia a comandat o răstignire sculptorului florentin Pietro Bazzanti.
Capodopera sculptată dintr-o singură bucată de marmură a sosit la Căpleni în 1898. Tot atunci, s-a adus şi altarul de marmură comandat separat de Károlyi Tibor. Cripta trinavică a fost modificată în 1904 pentru a face loc pentru mai multe sicrie. Între coloane, s-a ridicat un zid de cărămidă, în care s-au amenajat cavităţi dreptunghiulare unde se puteau introduce sicriele pur şi simplu.
În prezent, se află înmormântaţi aici 36 de membri ai familiei Károlyi. Pe lângă sicriele lor, se mai găsesc aici două urne de argint, în care se află inimile îmbălsămate ale soţiilor conţilor Károlyi Antal şi Károlyi József. Ultimele funeralii oficiate aici au avut loc în 1943.
Poarta mausoleului nu s-a deschis vizitatorilor curioşi înainte de anul 1948.
Cripta nu este doar un loc de comemorare, ci și un punct de atracție pentru istorici și turisti, dornici să înțeleagă mai bine tumultuoasa perioadă a războiului de independență și impactul acesteia asupra regiunii Maramureș. Vizitatorii sunt adesea impresionați de povestea dramatică a generalului și de frumusețea arhitecturală a criptei.
Peste ani, cripta a devenit un simbol al devotamentului familial și al respectului pentru istorie, atrăgând nu doar pe cei interesați de genealogia familiei Károlyi, ci și pe cei pasionați de istoria mai largă a Transilvaniei. Astfel, acest loc adaugă un strat profund de înțelegere și apreciere pentru complexitatea istorică a regiunii.
