In regiunile de tundra si taiga din America de Nord, in Groenlanda si lacurile din Europa de Vest apare o pasare migratoare – cufundacul galcial. Aceasta face parte din marea familie a fundacilor sau cufundacilor care inoata excelent sub apa, fac scufundari prin care intrec celelalte specii de pasari de apa datorita corpului lor bine adaptat la acest stil de viata. Este o specie predominant acvatica, pe uscat poate fi observata mai rar.

Cufundacul glacial are corpul hidrodinamic, cu lungimea de 70-90 cm si greutatea de 3-4,5 kg. Picioarele sale sunt scurte dar robuste, au labele puternice si palmate, amplasate destul de mult spre spatele corpului, degetele prevazute cu membrane mari si gheare late, perfect adaptate la inot si propulsia in apa.

Are capacitatea de a inota foarte repede si de a face scufundari mari de pana la 70 m adancime, dar si de a rezista destul de mult sub apa, pana la cateva minute. Are penajul foarte interesant colorat, pe partea dorsala prezinta un desen cenusiu spre negru cu alb, pe partile laterale converteste in randuri fine albe si negre, pe partea ventrala este albicios si moale, zona de sub aripi este alba, iar gatul si capul in nuante negre.

La baza gatului prezinta una sau mai multe pete in dungi albe si negre care creeaza un semn distinctiv al acestei specii. Aripile sunt destul de inguste, scurte si mici, au anvergura de 122-148 cm, il ajuta sa zboare prin miscari rapide, tinand gatul intins inainte si picioarele inapoi.

Cufundacul glacial

Ochii sunt mici, pozitionati pe partile laterale ale capului, au irisul de culoare maronie. Ciocul este drept, scurt dar foarte puternic. Cu ajutorul lui cufundacul glacial strapunge cu putere prada si apoi o inhata, o aduce la suprafata apei apoi o mananca. Hrana sa este formata din pesti, nevertebrate acvatice, amfibieni, moluste, crustacee, insecte si larve de insecte. La randul sau este vanat de mamifere si pasari de prada – vulturi si ulii.

Citește și:  Șopârla nocturnă de granit (Xantusia henshawi) este protejată prin lege

Cand simte pericolul se hotaraste greu sa-si ia zborul, are obiceiul mai degraba sa se refugieze in apa, face scufundari rapide sau se ascunde in vegetatia de pe malul apei, in stuf si papuris. Tot timpul anului aceste pasari pot fi depistate dupa sunetele lor ce se aseamana cu al unor gaste salbatice, un fel de ,,aaoooh-aaoooh – wuh-wuh-wu-wuaaah-wuh”.

In perioada clocitului, la sfarsitul lunii aprilie sau in mai-iunie, femela si masculul isi construiesc un cuib pe tulpinile groase de stuf din materiale vegetale aduse de pe fundul apei, astfel incat acesta la final se aseamana mai mult cu o aluviune dacat cu un adapost realizat de o pasare. Femela depune doua sau trei oua in cuibul umed ceea ce face ca ele sa ramana cam tot timpul in apa.

Ouale sunt clocite timp de aproximativ 25 pana la 29 de zile si de mascul si de femela, schimbandu-se intre ei, apoi la eclozarea lor apar puii care sunt ocrotiti de ambii parinti, hraniti de acestia timp de 10-11 saptamani si purtati pe spatele lor pe suprafata apei.

Cufundacul glacial are denumirea stiintifica de Gavia immer, face parte din ordinul Gaviiformes, familia Gaviidae si nu este o specie in pericol de disparitie.

Video – Cufundacul glacial (Gavia immer):

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.