În limbajul curent, se pot auzi frecvent ambele forme ale acestui adverb de timpatuncea/atunci, provenit din latinescul ad-tuncce. Deşi, din punct de vedere fonetic, forma atuncea este mai apropiată de etimonul latinesc, trebuie ştiut că aceasta este doar o formă populară/colocvială, care apare şi în varianta atunce.

Singura formă corectă este atunci, adverbul putându-se folosi în diverse contexte :

  • pentru a exprima un anumit moment, din trecut sau din viitor (niciodată prezent), de exemplu : Maine va sosi sora mea ; până atunci mă voi ocupa de problemele care nu suferă amânare/Săptămâna trecută am avut examen; până atunci nu am avut nicio clipă liberă.
  • ca element de legătură între propoziţii : L-am văzut intrând pe poarta şcolii şi atunci l-am strigat.
  • ca element corelativ (dacă… atunci) al unei propoziţii condiţionale : Dacă ai spune adevărul, atunci te-aş asculta cu atenţie.
  • ca element corelativ (de vreme ce/din moment ce… atunci) al unei propoziţii cauzale : Din moment ce insişti să fiu sincer, atunci îţi voi spune ce cred.
  • ca element corelativ (când… atunci) al unei propoziţii temporale : Când ne-ai vizitat prima dată, atunci am înţeles că vom fi prieteni.
  • precedat sau nu de conjuncţia şi, atunci apare frecvent în limbajul oral, în dialog, pentru a cere informaţii suplimentare, de exemplu : – Nu am rezolvat încă problema care ne interesează ! – (Şi) atunci ? (= în acest caz, ce este de făcut ?).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.