Mass-media, despre care am spus, în repetate rânduri, că ar trebui să fie un reper în privința utilizării corecte a limbii române, se pare că și-a făcut o regulă din încălcarea normelor lingvistice. O parte a mass-mediei, e adevărat! Totuși, cum nu este zi fără informație din zona politicului și agasată de o anume exprimare, am căutat pe internet să văd care este ponderea variantelor din titlul articolului – „primul-ministru” sau „prim-ministrul”?
Și, de la prestigioase agenții de știri, până la site-urile celor mai înalte instituții din stat sau până la ziare mai mult sau mai puțin cunoscute, am găsit formulări de felul acesta: „Primul-ministru turc a declarat că…”(mediafax.ro), „Primul-ministru Victor Ponta s-a întâlnit cu…”(gov.ro), „Scrisoarea ACR adresată Primului-ministru al României…” (acr.ro) etc.
Trebuie știut că forma corectă articulată a acestui substantiv compus – prim-ministru (scris cu cratimă și în structura căruia intră numeralul prim și substantivul ministru) – este „prim-ministrul”, deoarece, din îmbinarea cuvintelor respective, a rezultat un cuvânt nou (compus), cu un conținut nou, și care se comportă ca o unitate lexicală căreia i se aplică regula generală a articularii cu articol hotărât (la final).
Și celelalte forme flexionare se construiesc ținându-se seama de aspectul subliniat anterior. Se va spune corect, la plural, nearticulat, „prim-miniștri” (cu un i), plural, articulat – „prim-miniștrii” (cu doi de i), la genitiv-dativ – „prim-ministrului”/„prim-miniștrilor”. Pentru și mai multă claritate în privința ortografierii celor două forme de plural (articulat/nearticulat), iată câteva exemple: „Mai mulți prim-miniștri” (nearticulat) din țările europene au sosit în România, dar „Prim-miniștrii” (articulat) României și Bulgariei s-au întâlnit la București etc.
Revenind la problema inițială, singura situație în care este corectă structura „primul ministru”/„primii miniștri” (fără cratimă) – este cea în care cele două cuvinte își păstrează independența, fiind vorba de un alt sens, de exemplu: „Primul ministru” (adică primul dintr-o listă de propuneri) nominalizat pentru a conduce guvernul este X sau „Primul ministru” din istoria țării care a fost condamnat pentru acte de corupție a fost Y etc.
Dezbaterea privind termenii în limba română nu se limitează doar la expresiile primul ministru sau prim-ministrul. Există multe alte cuvinte și expresii care pot crea confuzie. De exemplu, când folosim cuvinte compuse, când adăugăm prefixe sau când ne confruntăm cu forme verbale. Înțelegerea corectă a acestor aspecte poate îmbunătăți semnificativ calitatea scrisului și poate elimina ambiguitățile.
- Când folosim cratima: Cratima se utilizează în cazuri specifice, cum ar fi cuvinte compuse (ex. vice-președinte) sau în unele forme verbale. Acest lucru ne ajută să evităm confuzii și să respectăm regulile gramaticale ale limbii române.
- Prefixe și formarea cuvintelor: Multe cuvinte sunt formate prin adăugarea de prefixe (ex.revedere, prelucrare). Înțelegerea corectă a acestor reguli poate clarifica multe dileme lingvistice.
Pentru a aprofunda și alte subiecte similare, vă recomand să citiți articolul nostru despre când și cum folosim cuvintele compuse în limba română. Acesta vă va oferi o imagine completă asupra modului corect de utilizare a limbii și vă va ajuta să evitați greșelile comune.
Mass- mediei? Mass media este, de fapt, o sintagmă preluată din limba engleză, nu conține cratimă și are formă fixă, adică nu se declină și nu are plural.
Da, se ortografiaza corect mass-media (cu cratima), iar forma de genitiv-dativ, art. – mass-mediei – este, de asemenea, corecta, conform DOOM! De altfel, puteti afla mai multe chiar din acest articol https://destepti.ro/wp-admin/post.php?post=325482&action=edit!
De când mă știu,am 67 ani,nu am văzut sau auzit în gramatica romana,decât termenul primul ministru/ al primului ministru.ce regula poate anula scrierea dar și pronunțarea anapoda a cuvintelor prim ministrului și mai logic primului ministru? Va multumesc
Din îmbinarea celor doua cuvinte -prim si ministru – a rezultat un cuvânt nou (compus), cu un conţinut nou, şi care se comportă ca o unitate lexicală căreia i se aplică regula generală a articularii cu articol hotărât (la final).