Cum isi protejau oamenii casele si navele impotriva apei – Istoria hidroizolatiilor de la origini pana in prezent

De-a lungul mileniilor, omenirea a avut de infruntat numeroase pericole, insa numai o mica parte dintre acestea au ramas prezente si in vietile noastre actuale. Dintre toate, fortele naturii au reprezentat si inca reprezinta cea mai imprevizibila si distrugatoare amenintare. Chiar si dupa secole de avans tehnologic, trebuie sa recunoastem ca nu detinem complet controlul asupra acestor probleme.

Paradoxal este faptul ca ceea ce ne intretine viata, ne-o si ameninta in cele mai multe momente. Apa este substanta primordiala pentru noi, dar la fel de bine ne poate afecta proprietatea si implicit viata. De aceea, omul a cautat mereu metode care sa nu-l faca sa stea la “mila naturii” si a incercat sa lupte impotriva apei atunci cand era de luptat. Asa a fost inventata tehnica hidroizolatiei, folosita succesiv pentru a proteja vasele si cladirile de toate felurile.

Hidroizolatia presupune mentinerea apei in afara un obiect sau a unei constructii. Astazi vorbim despre hidroizolatii in situatii generaliste, avand ceasuri, telefoane, aparate si chiar haine izolate impotriva apei. In trecut, oamenii se multumeau cu mai putin. Si, totusi, bazele proceselor tehnologice moderne au fost puse acum mii de ani si, chiar daca tehnicile s-au schimbat, multe aspecte au ramas la fel ca in trecut. Spre exemplu, hidroizolatia barcilor trebuia refacuta periodic, avand o perioada de rezistenta de pana la maximum 10 ani.

Inceputuri

Necesitatile de transport pe distante lungi puteau fi realizate, in antichitate si in Evul Mediu, doar cu ajutorul barcilor. Totusi, aceasta metoda putea sa fie una extrem de periculoasa, pentru ca orice accident putea cauza pierderi imense de vieti omenesti si de marfuri. Asadar, ambarcatiunile trebuiau sa fie extrem de bine hidroizolate.

Cele construite in nordul Europei aveau placi de lemn extrem de bine imbinate care, odata umflat, nu mai permitea infiltrarea apei, cel putin nu in cantitati foarte mari. Din pacate pentru navigatorii acelor timpuri, toate barcile luau ceva apa la bord in mod constant, asa ca ei trebuiau sa fie extrem de atenti la fiecare calatorie. In zonele sudice ale continentului, placile de lemn erau asezate de asa natura incat intre ele ramaneau mici spatii. Acestea erau umplute cu material textil, bumbac sau calti, pentru ca mai apoi ele sa fie scufundate in smoala pana la linia in care urmau sa ajunga in apa.

In ziua de astazi, vasele, chiar si cele din lemn, sunt acoperite cu vopsea care nu permite inflitratia apei sau cu fibra de sticla. Acum un mileniu, insa, astfel de proceduri erau imposibile. Chiar si asa, rezultatele hidroizolatiei puteau dura chiar si 10 ani, perioada dupa care procesul trebuia sa fie refacut. Tehnica poarta numele de calafatuire si necesita un efort imens din partea constructorilor, intrucat fiecare strat hidroizolant trebuia sa fie aplicat manual, uneori fiind necesara utilizarea a peste 6 kilometri de material textil.

Hidroizolatia constructiilor, o lucrare dificila si atunci si acum

Poate ca veti spune ca nu toti oamenii merg cu vaporul si ca oricum vremurile s-au schimbat foarte mult. Dar, chiar si in aceasta situatie, apa ramane un inamic extrem de important pentru om si mai ales pentru locul in care acesta traieste si isi tine proviziile.

Omul antic era cu preponderenta o fiinta agrara. Semana, culegea si trebuia sa traiasca din produsele astfel obtinute pentru un an de zile. Insa ploaia si zapezile puteau sa distruga produsele si alimentele si sa le faca inutilizabile.

De aceea, era nevoie de o izolatie buna a caselor si a hambarelor. Bineinteles, procesul tehnologic era diferit de cel din ziua de astazi si materialele erau cu mult mai rudimentare. Se folosea foarte intens turba, dar si ceara. Acestea, acoperind suprafetele pe unde putea intra apa, ofereau un strat superior de protectie. In antichitate si Evul Mediu, majoritatea constructiilor erau realizate din lemn, asa ca imbinarea barnelor si a placilor trebuia sa fie realizata ca la carte, lucru care uneori se intampla si alteori nu.

Unele civilizatii au ramas in istorie datorita abilitatilor arhitectonice si asta include si hidroizolatiile. Spre exemplu, romanii foloseau cenusa vulcanica in ciment si astfel constructiile ridicate de ei exista si astazi, in conditiile in care specialistii sunt de acord ca, din punct de vedere calitativ, cimentul antic nu se compara cu cel de acum. Totusi, desi romanii erau si ei niste experti in constructii impresionante, istoria a dovedit ca pana si ei trebuie sa se recunoasca invinsi de o civilizatie si mai veche, cu multe cladiri care impresioneaza si astazi, mai mult ca niciodata.

Poate, insa, cea mai buna lucrare de hidroizolatie din istorie a fost realizata in cazul piramidelor. Este adevarat ca Egiptul nu este situat in cea mai umeda zona de pe glob, dar si ca in unele morminte mai mici au fost gasite urme ale trecerii apei. Insa in cazul Marii Piramide de la Giza acest lucru nu s-a intamplat. Situat intr-o zona in care Nilul a inundat de mii de ori in decursul celor cinci milenii de cand a fost construit, acest monument a fost perfect uscat pana in ziua in care a fost deschis de omul modern. Egiptenii au folosit o combinatie dintre tehnica de asezare a blocurilor de piatra (acestea reprezentau un perete de protectie naturala impotriva apei) si folosirea stufului la imbinarile acestora pentru a hidroizola si mai bine.

Astazi

In zilele noastre, dupa lungi secole de experienta mai placute sau mai putin placute, procesele de hidroizolatie s-au modernizat destul de mult. Nu se mai utilizeaza materiale din natura, ci membrane bituminoase si polistiren. Fibra de sticla reprezinta, de asemenea, o alegere foarte buna. Abia in secolul 19 hidroizolatia a devenit cu adevarat o industrie realizata in cel mai profesionist mod cu putinta. De atunci, chimistii si arhitectii incearca sa gaseasca solutiile cele mai bune pentru a proteja pivnitele, subsolurile, terasele, dar si podurile, parcarile, pasajele si bazinele.

Din pacate, inca nu exista un proces tehnologic standardizat pentru a scapa de amenintarea apei. Fiecare firma poate folosi o tehnologie diferita si materiale cat mai diverse. Si, totusi, dat fiind avansul stiintific din ultimele doua secole, putem spune foarte usor ca in secolul XXI este cel mai bun moment sa te bucuri de o hidroizolatie, care este mai rezistenta si mai ieftina ca niciodata.