In Triasicul mediu, in urma cu 235 de milioane de ani, in Australia, Europa, Africa de Sud si India traia amfibianul Paracyclotosaurus, care semana cu o salamandra de mari dimensiuni. Corpul lung atingea 3 metri lungime si avea o forma turtita, iar capul alungit masura 60 de centimetri.

Botul era destul de mare si ocupa aproape tot capul. In urma fosilelor descoperite in Australia, Africa de Sud si India, oamenii de stiinta au aflat multe lucruri despre modul cum traia si cum arata acest amfibian. In primul rand, el putea sa traiasca atat in mediul acvatic, cat si in cel terestru, insa petrecea o mare parte a timpului in apa.

Motivul pentru care acest amfibian a fost numit Paracyclotosaurus se datoreaza faptului ca semana foarte bine cu un alt amfibian, numit amfibianul Paracyclotosaurus. Membrele erau scurte si spre deosebire de amfibienii moderni, el avea pielea uscata. Botul sau lung adapostea foarte multi dinti ascutiti si mici. In partea de sus a craniului se aflau cele doua orbite mici, iar narile proeminente il asemanau cu crocodilii.

Era mai mult un animal acvatic si inota foarte bine.

Traia in mlastini, ape intinse si zone uscate de mal si se aseamana cu un crocodil, datorita stilului sau de viata.

Amfibianul Paracyclotosaurus vana animale mici, insa maniera in care o facea se asemana cu modul in care crocodilii din zilele noastre se comporta in preajma pradei. Cu ochii situati in partea de sus a capului si cu narile situate mereu deasupra apei, iar restul corpului lasat ascuns in apa, acesta era un vanator excelent.

Citește și:  Tritonul de munte (Triturus alpestris), masculul are cel mai frumos colorit

Paracyclotosaurus

In momentul in care prada se apropia de el, isi ridica capul si gura i se deschidea larg, orice creatura care se afla prin preajma fiind fara scapare. Victimile sale erau pestii si alte animale mici, acestia constituind hrana acestui amfibian.

Foarte interesant la amfibianul Paracyclotosaurus este faptul ca el era capabil sa isi deschida botul larg, doar prin ridicarea capului, iar datorita organului de simt cu care era inzestrat acesta, nu ii scapa nici un animalut.

Astfel, canalele pline cu mucus situate deasupra botului si a ochilor contineau fire de par extrem de subtiri, care aveau celule senzitive specializate. Atunci cand un animalut se afla in apropierea amfibianului, aceste celule erau stimulate, nefiind necesar sa depuna un mare efort pentru a simti prezenta pradei.

Asemeni altor amfibieni, care au trait pe pamant in vremuri extrem de indepartate, si Paracyclotosaurus isi dezvaluie o parte din secrete, prin scheletele fosile care au ramas marturie, dandu-le de munca oamenilor de stiinta, dar bucurandu-ne cu descoperiri cat mai interesante.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.