Limba cu cele mai puţine cuvinte a rămas multă vreme un mister, aşa cum, deşi pare paradoxal, abia în anii 1990 studiul limbilor vorbite pe Terra a luat amploare, printr- o abordare pluridisciplinară, implicând paleontologia, neurostiintele, psihologia cognitivă, neurologia, lingvistica, etologia (ştiinţa care studiază comportamentul, modul de viaţă, sistemele de comunicare în lumea animalelor, plantelor, relaţiile dintre indivizii aceleiaşi specii, dar şi tradiţiile şi obiceiurile unui popor).

Până la jumătatea secolului al XIX-lea, oricât de ciudat ni s-ar părea astăzi, în statutul de funcţionare al multor Societăţi lingvistice, se stipula că “nu se admite nicio cercetare referitoare la originea limbilor”, deoarece studiul limbajului uman ar fi imposibil – este un fenomen atât de îndepărtat în timp, care nu poate oferi dovezi palpabile, verificabile, despre începuturi.

Este adevărat că, dincolo de Mitul Turnului Babel, nici până astăzi lingviştii nu au ajuns la un punct de vedere comun referitor la momentul apariţiei limbajului uman – poate s-a întâmplat acest lucru, spun unele teorii, în urmă cu două milioane de ani, când comunicarea se făcea printr-un fel de limbaj “cântat”, fără sintaxă, al Omului de Neanderthal.

La momentul actual, în lume, se vorbesc, potrivit statisticilor, în jur de 6 912 limbi (peste 2 165 se vorbesc în Asia, în Africa, în jur de 2015 limbi, în Europa, 255 de limbi, în America, în jur de 1000 de limbi), fiind inventariate atât limbile vii, cât şi cele pe cale de dispariţie (circa 50%), în condiţiile în care se apreciază că, la fiecare două săptămâni, mai dispare câte o limbă, în primul rând cele care nu au beneficiat şi de varianta scrisă.

Limba naturală cu cele mai puţine cuvinte – Pirahã

Poporul si limba cu cele mai putine cuvinte, Piraha
Poporul si limba cu cele mai putine cuvinte, Piraha

Determinarea limbii cu cele mai puține cuvinte este un proces complex, deoarece numărul de cuvinte dintr-o limbă poate varia în funcție de criteriile folosite pentru a le defini și de sursele consultate. Totuși, există câteva limbi care sunt cunoscute pentru vocabularul lor restrâns.

Limba Pirahã, o limbă naturală, vie, unică, este vorbită de tribul cu acelaşi nume din Amazonia. Această populaţie indigenă este singurul grup supraviețuitor (circa 800 de persoane) al poporului Mura, care a jucat un rol important în istoria Braziliei, mai ales în perioada colonială. Oamenii Pirahã se numesc, de fapt, “Híaitíihi”, cuvânt care se traduce aproximativ ca “cei drepţi”.

Pirahã au un sistem de rudenie simplu, care include “baíxi”(părinte, bunic, bătrân), “xahaigí” (frate, bărbat sau femeie), “hoagí”/ “hoísai” (fiu), “kai”(fiică), “piihí”(copil vitreg, copil preferat, copil cu cel puțin un părinte decedat etc.).

Principalul lor principiu de viaţă este “să nu spui altora ce să facă”. Nu se închină niciunei divinităţi, cred doar în spirite care pot lua forma lucrurilor din jurul lor. Castitatea nu este pentru ei o valoare morală/ culturală. Trăiesc în colibe simple, în care păstrează câteva oale, tigăi, cuţite, nu fac rezerve de alimente. Dorm doar în reprize de câte 10 – 15 minute, până la două ore, ziua, şi rar dorm noaptea.

Piraha, limba care poate fi cântată sau fluierată

Limba Pirahã este adesea menționată pentru simplitatea sa extremă, pentru lipsa numerelor și a termenilor abstracţi specifici, ceea ce sugerează un vocabular mult mai restrâns comparativ cu alte limbi. Nu are nicio legătură cu vreo altă limbă existentă şi se bazează doar pe opt consoane și trei vocale.

În mod curios, deşi persoanele care vorbesc Piraha ar fi capabile să numere, pur şi simplu aleg să nu facă acest lucru. Au, în schimb, cuvinte prin care denumesc cantităţi “mari” sau “mici”. De asemenea, nu există nicio distincție gramaticală între singular și plural, inclusiv în cazul pronumelor, nu există cuvinte care să desemneze culorile, ci numai termeni pentru “lumin㔺i “întuneric”.

Un fapt inedit este acela că membrii comunităţii îşi pot “fluiera” limba, aşa cum comunică bărbații Pirahã atunci când vânează în junglă. De fapt, limba Piraha posedă o gamă atât de complexă de tonuri, accentuări și lungimi de silabă încât vorbitorii săi pot renunța cu totul la vocalele și consoanele lor și pot cânta, fredona sau fluiera conversații.

Iată câteva cuvinte în Pirahã: pii- apă, haisi – soare, taahoasi – nisip, baagiso – mulţi, bigi – pământ, kosi- ochi, bagiai – prieten, hoi hio – cuplu, apai – cap, paasi – fructe, sabi – supărat etc.

Limba artificială cu cele mai puţine cuvinte – Toki Pona

Limba cu cele mai puţine cuvinte, Toki Pona
Limba cu cele mai puţine cuvinte, Toki Pona

Toki Pona este limba artificială cu cele mai puţine cuvinte. Aceasta a fost creată de Sonja Lang, lingvist şi traducător canadian, în 2001. O limbă artificială sau “construită”, spre deosebire de limbile naturale, care s-au format prin evoluţie, de-a lungul istoriei, ca parte esenţială a culturii unei colectivităţi, au fost inventate de una sau mai multe persoane, în mod voluntar, într-un timp relativ scurt.

Citește și:  Cum se pot defini planetele pitice?

Limba Toki Pona (care se poate traduce ca ”limbajul binelui”) a fost concepută pentru a fi extrem de simplă (se poate invăța intr-o zi) și are în jur de 120 – 137 de cuvinte. În 2021, Sonja Lang a publicat şi “Dicționarul Toki Pona”.

Toki Pona – filosofia simplităţii

Toki Pona este destinată utilizării într-o comunitate restrânsă de vorbitori, încurajând un mod simplificat de gândire şi comunicare, dar vorbitorii de Toki Pona sunt răspândiți pe tot globul, mulţi dintre ei pasionaţi de studiul lingvisticii şi al limbilor artificiale. De asemenea, persoanele interesate de Toki Pona sunt atrase de o anume filosofie a simplităţii, de ideea de a exprima concepte complexe cu un număr redus de cuvinte.

Cuvintele acestei limbi sunt ușor de pronunțat în diferite medii lingvistice, ceea ce îi permite să servească drept un fel de punte pentru oameni de diferite culturi (în genul limbii “esperanto”, o limbă internaţională, care nu aparţine niciunei ţări, dar care este vorbită de câteva milioane de oameni, din peste 120 de ţări, din diverse părţi ale globului).

Inspirată parțial de filosofia taoistă (o tradiție de origine chineză, care pune accent pe viața în armonie cu Dào – “drum”, “cale”, “esenţa ultimă”), limba Toki Pona este concepută pentru a ajuta utilizatorii să se concentreze asupra lucrurilor de bază și să promoveze gândirea pozitivă, în conformitate cu “ipoteza Sapir-Whorf” (un principiu care sugerează că structura unei limbi influențează viziunea asupra lumii).

Există şi forumuri, grupuri de discuții și platforme de social media unde vorbitorii de Toki Pona se întâlnesc pentru a discuta și practica limba. Ocazional, sunt organizate şi evenimente și cursuri online pentru cei care doresc să învețe sau să practice Toki Pona.

Cuvinte în Toki Pona: vai – vânătoare, ijo – lucru/ obiect, ike – rău, la – nu, jan – am, kili – fructe/ legume, kon – aer, kute – ureche/ a auzi, kulupu – grup, ok – ochi, suno – soare etc.

Alte limbi cu un număr foarte mic de cuvinte

Populatia Saramaccan
Populatia Saramaccan

Din categoria limbi naturale, cu foarte puţine cuvinte, pe locul al doilea, după Pirahã, se afla “Rotokas”, vorbită în Papua Noua Guinee, de o comunitate de circa 4300 de persoane. Este cunoscută pentru fonetica sa simplă, având unul dintre cele mai mici inventare de foneme din lume. Alfabetul este format din douăsprezece litere, reprezentând unsprezece foneme (sunete distincte, care ajută la deosebirea unui cuvânt de altul). Deși nu există date precise despre dimensiunea vocabularului, simplitatea fonologică poate sugera un vocabular relativ redus.

Iată câteva cuvinte din limba “Rotokas”: pasăre – kokioto, a mânca – aio, ochi – osireito, a merge – ava, luna – kekira, a vedea – keke, cer – vuvuiua, soare – ravireo, apa – uukoa, femeie – avuo etc.

Altă limbă cu foarte puţine cuvinte este “Saramaccan”. Este o limbă creolă (o limbă naturală stabilă, care se dezvoltă din procesul de simplificare și amestecare a altor limbi într-o formă nouă), vorbită în Surinam (sau “Guyana Olandeză”, din nordul Americii de Sud) și are un vocabular relativ mic în comparație cu alte limbi naturale. Limbile creole, în general, tind să aibă un vocabular inițial mai restrâns, dar se extind rapid prin împrumuturi și inovații.

Vorbitorii de “Saramaccan” sunt, în mare parte, descendenți ai sclavilor fugari, originari din Africa de Vest și Africa Centrală.

Lexicul limbii “Saramaccan” este extras, în principal, din engleză, portugheză și, într-o măsură mai mică, olandeză, la care se adaugă o componentă lexicală africană (aproximativ 50%), dar cuvintele s-au metamorfozat un aşa măsură încât vorbitori de engleză, portugheză etc. nu le-ar recunoaşte.

O frază în “Saramaccan” sună, de exemplu, aşa: “U ta mindi kanda fu dee soni dee ta pasa ku u” (“Inventăm cântece despre lucruri care ni se întâmplă”).

Vorbitorii de “Saramaccan” au şi o cultură scrisă – dicţionare, colecții de povești populare, o traducere completă a Noului Testament etc.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.