Damanul de stanca este o specie de animal salbatic care se aseamana cu un iepure ca marime dar ca genetica se apropie mai mult de mamiferele copitate primitive. Arealul sau este format din regiunile din sudul si estul Africii, vestul Asiei.
Grupuri de astfel de animale apar la sud de Sahara, in Algeria si Libia. Traiesc in colonii mari de pana pana la 80 de exemplare, isi fac adapostul printre stanci, in vizuini care au apartinut unor animale si alte astfel de locuri in care se pot ascunde.
Caracteristicile fizice ale damanului de stâncă
Are corpul indesat, cu lungimea de 30-58 cm si greutatea de 1-5 kg. La aceasta specie femela este mai mica decat masculul si cantareste mai putin. Corpul este in intregime acoperit de blana cu par scurt si aspru, iar coloritul este in nuante maronii si gri, mai inchise pe partea dorsala si mult mai deschise pe partea ventrala.
Capul este mare, botul negru, prevazut cu vibrize lungi si negre, iar urechile sunt mici, rotunde si acoperite cu par. Ochii sunt mari, au irisul de culoare inchisa.
Membrele anterioare si posterioare sunt scurte dar robuste, au pernitele labelor umezite de secretii glandulare, acest lucru le ofera posibilitatea sa nu alunece pe suprafetele stancilor, sa aiba talpile mai aderente, ca niste ventuze.
Dieta și metodele de adaptare
Damanul de stanca este activ in timpul zilei, ii place sa stea la soare, iar hrana sa consta din fructe, ierburi, scoarta de arbusti, muguri si insecte (cum sunt de exemplu lacustele).
Reproducerea și îngrijirea puilor
Masculul este un animal teritorial, care isi delimiteaza o zona si traieste acolo formand o colonie cu femele si pui, pe care ii conduce, manifestandu-si comportamentul sau dominant. Sezonul de reproducere are loc in august si septembrie.
Femela are o perioada de gestatie de 6-7 luni, apoi face 2-3 pui care la inceput nu vad si sunt neajutorati. Timp de 2 saptamani sunt alaptati de femela, apoi incep sa manance hrana vegetala, iar la doua luni si jumatate devin independenti. Speranta de viata la damanul de stanca este de aproximativ 5-10 ani. Cei mai mari pradatori naturali ai lor sunt sacalii, leoparzii, nevastuicile, pasarile de prada si mangustele.
Damanul de stanca are denumirea stiintifica de Procavia capensis, face parte din ordinul Hyrocoidea, familia Procaviidae si nu este o specie in pericol de disparitie.
Rolul damanului de stâncă în ecosistem
Damanul de stâncă are un rol important în ecosistemele stâncoase și aride. Prin hrănirea sa cu vegetație, inclusiv scoarță de copaci și ierburi, ajută la menținerea echilibrului natural al plantelor din zonele în care trăiește.
De asemenea, vizuinile și adăposturile sale sunt utilizate de alte specii de animale mici, oferindu-le protecție și adăpost. În același timp, damanii reprezintă o sursă importantă de hrană pentru prădători precum șacalii și leoparzii, contribuind astfel la susținerea lanțului trofic.
Curiozități despre damanul de stâncă
- Deși are dimensiunea unui iepure, damanul este mai apropiat genetic de elefanți, împărțind trăsături anatomice precum structura dentară și degetele copitate.
- Coloniile de damani sunt organizate ierarhic, masculul dominant având rolul de a proteja grupul și de a menține ordinea.
- Damanii sunt animale foarte vocale, comunicând printr-o varietate de sunete, de la fluierături la strigăte de alarmă.
- Aceștia au o vedere excelentă, fiind capabili să detecteze prădătorii de la distanțe mari.
- Studiile arată că damanii de stâncă pot trăi în medii cu temperaturi extreme, datorită obiceiurilor lor de termoreglare și habitatelor bine alese.
Video – Damanul de stanca (Procavia capensis):
