• Denumirea “delfin” vine din greaca veche – “delphis”, cuvant care inseamna “uter”.
  • Delfinii sunt mamifere marine, despre care se spune ca sunt fiinte extraordinar de inteligente si foarte atasate de om. Navigatorii sunt mereu martori la “joaca” delfinilor care inoata in apropierea navelor. Studiile facute de-a lungul timpului au evidentiat ca delfinul se situeaza indata dupa om, din punctul de vedere al inteligentei, masuratorile fiind facute pe baza “coeficientului de encefalizare”, adica raportul dintre masa encefalului (creierul) si cea a corpului. In ordine descrescatoare, acest coeficient este, la om, de 7,44, la delfin – 5,31, la cimpanzeu – 2,49, la elefant – 1,87, la balene – 1,76, la caine – 1,17 etc.
  • Delfinii sunt cei mai “vorbareti”, emitand tot felul de sunete, cu ajutorul unor saci cu aer aflati in jurul foselor nazale si care comunica intre ei prin niste pereti foarte fini. Cand muschii imping aerul dintr-un sac in celalalt, peretii respectivi vibreaza, emitand ultrasunete, cu diferite frecvente. Pentru a le dirija in directia dorita, delfinul se foloseste de melonul din frunte, un fel de “casca” de grasime, care, impreuna cu osul frontal, formeaza o proeminenta, care ii permite scrutarea orizontului. Pentru a comunica intre ei, delfinii scot sunete cu o frecventa de 10-400 Hz, iar pentru depistarea obiectelor din jur, sunetele au frecventa cuprinsa intre 700-300 000 Hz. Fluieraturile prelungi au rolul de a mentine coeziunea grupului, in timp ce suieraturile mai scurte, ca niste aplauze, insotite de inchiderea repetata si rapida a gurii, sunt semnale de avertizare. In momentul in care sunt capturati, delfinii emit semnale scurte, cu o frecventa de 14 000 de Hz, la intervale de cateva zecimi de secunda.
  • Delfinii  pot  “sa rezolve” probleme de matematica, ceea ce i-a facut pe specialisti sa reevalueze inteligenta acestor mamifere. Un studiu recent releva ca delfinii sunt capabili sa distinga numerele, dar nu este clar daca aceasta capacitate trebuie pusa pe predispozitia lor inegalabila de a imita. John Cunningham Lilly, medic, pasionat de studiul cetaceelor (delfini, balene), a aratat ca un delfin neantrenat invata mult mai repede decat o maimuta, ca ii este de ajuns sa vada o singura data o demonstratie, pentru a o reproduce, in timp ce o maimuta trebuie sa faca nenumarate incercari, pentru a ajunge la acelasi rezultat. Unul dintre jocurile preferate ale delfinilor este sa creeze vartejuri in apa, prin inotul repetat in cerc, dupa care se opresc brusc, pentru ca aerul sa patrunda in cercurile respective, dupa care admira, cu placere, creatiile lor, scotand sunete caracteristice. La fel de mult le place sa inoate taind valurile, in miscari caracteristice surferilor.
  • Cercetarile stiintifice au aratat ca delfinii si balenele au caracteristici care definesc, in general, o “persoana” si, nu numai ca pot face diverse lucruri, cu un grad mare de complexitate, dar pot reactiona si creativ. Astfel, s-a observat ca doi delfini, de la un centru de cercetare, au inteles foarte repede ca primeau recompense (pesti), atunci cand faceau salturi pe care ingrijitorii nu le mai vazusera pana atunci, delfinii devenind din ce in ce mai creativi. Mai mult, la “Marine Mammal Studies Institut”, din Mississippi, delfinii au fost invatati ca pot sa isi pastreze curat bazinul, daca recupereaza diverse deseuri aruncate in apa si le duc ingrijitorului, care le oferea, pentru fiecare gest de felul acesta, cate un peste. Unul dintre delfini (botezat Kelly) a gasit imediat o metoda de a obtine mai mult peste, ascunzand o pubela din apa sub o stanca din adancul bazinului si s-a “gandit” sa aduca de acolo deseurile, unul cate unul, astfel incat sa primeasca recompensa pentru fiecare obiect si nu doar odata pentru pubela intreaga.
Citește și:  Paca (Agouti paca), un mamifer rozător și înotător perfect din America de Sud

delfini

  • Delfinii pot sa inteleaga limbajul semnelor venite din partea oamenilor si chiar cuvinte si enunturi de baza, precum “Atinge mingea cu coada si apoi executa o saritura”. In prezenta oamenilor, delfinii ajung sa se familiarizeze cu frecventele foarte joase ale vorbirii umane si sa le imite.
  • Cele mai multe specii de delfin traiesc in comunitate. Cand unul dintre ei, de exemplu, descopera un banc de pesti, o buna sursa de hrana, el avertizeaza restul grupului, pentru a actiona impreuna. Uneori, delfinii se pot asocia rechinilor sau grupurilor de ton, pentru a vana laolalta, cu mai multe sanse de reusita. De asemenea, cand o femela se duce sa caute hrana, ea isi lasa puiul in grija altor mame-delfin. Delfinii masculi, la randul lor, formeaza grupuri care raman stabile zeci de ani, sunt solidari si cand cauta hrana si cand isi cauta partenere, iar in “timpul liber” exerseaza sincron sarituri, respiratie, deplasari in apa.
  • Constiinta de sine pare a fi o caracteristica a fiintei umane. Cu toate acestea, delfinii au trecut testul oglinzii. Li s-au aratat unor delfini imagini ale lor, in oglinda, in timp real, altele inregistrate si imagini ale altor delfini, indiciul ca s-au recunoscut fiind faptul ca au aratat o atentie sporita altor delfini decat propriei imagini.
  • Delfinii sunt prezenti in mitologiile multor popoare, grecii antici, in mod deosebit, avand un adevarat cult pentru acest mamifer marin. Una dintre cele mai vechi fresce infatisand delfini, din secolul al XV-lea i.Hr., se afla in sala palatului reginei din Knossos (Creta). Ei sunt reprezentati, de asemenea, in mozaicuri, pe monede, bijuterii, vase sau statuete. Potrivit legendelor, delfinul era animalul favorit al zeului marii, Poseidon, iar in Corint, este emblema orasului. In mitologia hindusa, delfinul de apa dulce era un avatar al zeului fluviului Gange, iar despre delfinii roz, din bazinul Amazonului, se spune ca erau capabili sa se transforme in oameni si chiar puteau sa seduca tinerele.
  • In Marea Neagra traiesc trei specii de delfini – Delphinus delphis ponticus (delfinul comun, lung de 1-2 metri, cu spatele inchis la culoare si abdomenul alb), Turpsiops truncatus ponticus si Phocoena phocoena relicta.
  • Ceea ce este de-a dreptul emotionant este ca, niciodata, niciun delfin, in libertate sau in captivitate, nu s-a manifestat agresiv fata de om. Mai trist este ca reciproca nu este valabila.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.