Materia animala depozitata in locuinte sau hrana (slanina, carnea in general cruda, afumata, conservata) este atacata de daunatori, de anumite specii de gandaci ce sunt frecvent asociate cu resturi de animale moarte. Astfel de gandaci poarta numele de dermestide si se gasesc intr-o varietate de 950 de specii care apartin de familia Dermestidae.
Originar din Europa și Asia, el poate provoca pagube semnificative dacă nu este identificat și combătut la timp.
Acesti gandaci sunt considerati daunatori periculosi, dar si larvele lor de asemenea pentru ca se hranesc cu peste, carne uscata, dar si lana, blana, matase si alte materii asemanatoare. Forma lor este rotunjita, coloritul inchis, iar lungimea acestor specii poate fi de 0,2-1,2 cm. Adultii au corpul de culoare neagra sau maro-inchis, deseori prezinta modele din perisori colorati cu diferite cercuri, linii sau alte figuri geometrice.
Reproducerea și ciclul de viață
In perioada de reproducere, dupa imperechere, femela depune timp de 14 zile pana la 150 de oua pe materia animala, pe hrana (branza, carne, etc). Dupa eclozarea oualor apar larvele care se hranesc o perioada lunga de timp pana ce ajung la stadiul final, de adult.
Dermestes Lardarius este o specie foarte frecvent intalnita in lume, aproape peste tot, apare mai ales in cuiburile de pasari, pe materie animala, cadavre uscate sau aflate in stare de putrefactie, in depozite si alte locuri asemanatoare. Cert este ca traieste acolo unde exista branza sau carne uscata – hrana sa preferata.
Acest gandac are forma ovala iar deasupra corpului prezinta o portiune acoperita de fire de par scurte sau solzi. Poate fi recunoscut usor dupa corpul sau ce are lungimea de 0,7-0,9 cm, abdomenul negru la fel si restul corpului, doar zona de mijloc a partii dorsale cu perisori gri-galbui. Pronotumul este negru si ascunde capul mic al gandacului, iar aripile sunt maronii-ruginii si au cate trei pete negre caracteristice speciei.
Larvele au corpul cilindric si sunt paroase, au partea ventrala a corpului galbuie, iar cea dorsala maronie sau roscat-negricioasa. Abdomenul larvelor este mai gros in partea anterioara si apoi se ingusteaza treptat spre capat. Desi par la prima vedere ca ar fi lente, aceste larve se misca foarte repede. Inainte de stadiul final de dezvoltare larvele se transforma in pupa.
Aceasta are lungimea de 0,8-0,9 cm si un colorit in nunate galbui-maronii. Pupa trebuie sa ramana intr-un mediu uscat si din ea iese larva in stadiul ei final, de adult. La aceasta specie adultii ajung sa dezvolte o singura generatie pe an. Dupa imperechere, femela depune 5-6 oua pe zi, timp de 8 saptamani, deci este clar ca numarul de larve va fi destul de mare, peste 100 de larve.
Daca temperatura este in jur de 18 grade Celsius ouale eclozeaza la scurt timp, dupa aproximativ o saptamana. In timpul lunilor de iarna acesti gandaci stau ascunsi in mansarde, beciuri, hambare si alte constructii realizate de oameni. In sezonul cald se inmultesc si se hranesc.
Daunele provocate de gândacii de slănină
Gandacul Dermestes Lardarius este una dintre cele mai interesante insecte, avand in vedere modul sau de viata bizar, iar pe de alta parte reprezinta un daunator al gospodariilor oamenilor. Apare in cuiburile pasarilor, in vizuini de mamifere, sub scoarta coapcilor, in crapaturile acestora, pe hoituri de animale, in depozite de alimente dar si de haine, in abatoare de carne sau de preparare ale acesteia, dar si in depozite de dulciuri.
Larvele acestor gandaci sunt daunatoare pentru haine, covoare, blanuri, produsele din carne, faguri de miere, dar chiar si pentru exponantele muzeale si colectiile zoologice, rezervele alimentare, locurile cu o mare varietate de materiale si depozitele cu cereale.
Gandacul Dermestes Lardarius este raspandit in toata Europa si Asia. Alte specii asemanatoare la fel de daunatoare sunt gandacii Dermestes frischi si Dermestes maculatus. Primul, Dermestes frischi apare in Europa, Asia si America de Nord si produce daune atat in stadiu de adult cat si cel de larva pe carne, peste, piei de animale, cereale, fasole, cacao.
Cea de-a doua, specia Dermestes maculatus apare peste tot in lume si este periculoasa pentru tot felul de produse din carne, piei, blanuri, exponate muzeale. De asemenea ataca gogosile de viermi de matase, produsele din branza, lapte, peste afumat sau conservat. Comparativ cu celelalte specii, aceasta ataca si lemnul, pluta, cartile, bunbacul, tutunul, inul si alte produse asemanatoare.
Măsuri de prevenire și combatere
Prevenirea infestării cu gândaci de slănină începe prin păstrarea alimentelor în recipiente etanșe și depozitarea materialelor textile în locuri uscate și curate. Inspecția regulată a depozitelor și curățarea temeinică a spațiilor pot reduce riscul infestării. În cazul unei infestări, se recomandă utilizarea tratamentelor termice (înghețarea obiectelor infestate) sau aplicarea insecticidelor specifice, urmate de aspirarea și igienizarea completă a zonelor afectate.
Importanța Dermestes lardarius în ecosistem
Deși este considerat un dăunător, gândacul de slănină joacă un rol esențial în ecosistem prin contribuția la descompunerea materialelor organice. În sălbăticie, acest gândac ajută la reciclarea nutrienților prin consumul de resturi animale și vegetale. Totuși, în mediile umane, impactul său negativ depășește beneficiile ecologice, necesitând măsuri stricte de control.
Video – Gandaci Dermestes lardarius:
