Diferenţele genetice ar putea explica de ce nu toate ţările au fost afectate de pandemia de COVID-19 în aceeaşi măsură – aceasta este concluzia la care a ajuns o echipă de cercetători de la Universitatea din Gent (UGent), Belgia, recunoscută internaţional ca cea mai bună instituţie belgiană de învăţământ superior şi de cercetare şi care dat, de-a lungul timpului, trei laureaţi ai Premiului Nobel.

Statisticile zilnice referitoare la evoluţia pandemiei de coronavirus (COVID-19) arată că, în ţările din Europa de Est, din Balcani, precum şi în ţările scandinave, numărul deceselor provocate de SARS-CoV-2 este mai mic, sub media europeană, iar virulenţa virusului este mai scăzută.

Coronavirus si Diferenţele genetice
Coronavirus si Diferenţele genetice

Specialiştii belgieni, pe baza unor studii şi analize complexe, apreciază că o astfel de situaţie se explică prin diferenţele genetice, mai exact, prin impactul unei anumite gene – ACE1 – şi al polimorfismului D al genei ACE1, în evoluţia COVID-19. Coordonatorul echipei de cercetare, profesorul Joris Delanghe, sublinia, într-un interviu, că: “În general, cu cât se merge mai mult spre ţările din estul Europei, cu atât polimorfismul D al genei ACE1 este mai comun, iar severitatea epidemiei COVID-19 scade”.

Diferenţele genetice – Ce înseamnă polimorfismul D al genei ACE1?

Coronavirus
Coronavirus

Polimorfismul genetic (din grecescul “poly” – “mai multe” şi “morphe” – “forme”), care facilitează adaptarea populaţiilor la mediul mereu în schimbare, denumeşte, la modul general, coexistenţa mai multor alele, adică variaţii ale unei gene/ secvenţe de ADN alternative, cu acelaşi locus, care pot determina sau nu trăsături fenotipice (caracteristici ale unui individ), gena fiind un segment al moleculei de ADN (acidul dezoxiribonucleic) sau de ARN (acidul ribonucleic).

Polimorfismul genetic este indus de mutaţiile genetice, care pot fi “neutre”, “uşor dăunătoare” sau “favorabile” din punctul de vedere al selecţiei naturale şi pot fi conservate sau nu în moştenirea genetică a speciei sau a unei populaţii, prin diverse adaptări.

Polimorfismul genetic, Sursa ThoughtCo
Polimorfismul genetic, Sursa ThoughtCo

Pentru a inţelege diferenţele genetice ale locuitorilor din spaţii geografice diferite, specialiştii belgieni au analizat polimorfisme în rândul populaţiilor din 25 de ţări din Europa, Africa de Nord şi Orientul Mijlociu şi au comparat datele cu harta infecţiilor şi deceselor din pricina COVID-19, oferită de Universitatea Johns Hopkins, fiind evidentă asocierea polimorfismului D al genei ACE1 cu rata mai scăzută a deceselor.

De altfel, secvenţierea genomului coronavirusului SARS-CoV-2, realizată, cu tehnologie de ultima generaţie, la scurt timp de la descoperirea primului caz de boală, a arătat că acesta are în comun, cu SARS-CoV, 79, 5% din secvenţa genomică şi că ambele virusuri folosesc acelaşi receptor – enzima de conversie a angiotensinei (ACE2) – pentru a pătrunde în celula gazdă.

Est-europenii mai rezistenţi la COVID-19?

Cercetare stiintifica
Cercetare stiintifica

Mai exact, cercetătorii de la UGent au arătat că polimorfismul D al genei ACE1 este asociat cu scăderea producţiei de ACE2 (o enzimă care prelucrează angiotensina), o proteină care se află în membrana celulelor din căile respiratorii, despre care se ştie acum că este folosită de coronavirus (COVID-19) pentru a ataca celula umană. O producţie mai mică de ACE2, spun specialiştii belgieni, ar explica de ce est-europenii, care prezintă aceste diferenţe genetice, sunt mai rezistenţi la coronavirus.

Citește și:  Ziua femeii, privita ca o sarbatoare comunista

ACE2 (enzima de conversie a angiotensinei), descoperită de Leonard T. Skeggs Jr., în 1956, şi studiată intens în anii 1990, pentru legătura acesteia cu hipertensiunea, este situată în capilarele din plămâni, dar şi în celulele renale, şi este un puternic vasoconstrictor, determinând şi creşterea tensiunii arteriale.

Mutatiile genetice
Mutatiile genetice

În cazul COVID-19, când pe suprafaţa unei celule există mai puţini receptori ACE2, riscul de infecţie este mai mic sau infecţia poate fi mai uşoară. Aşa se explică şi de ce sunt rare şi cazurile de copii infectaţi, deoarece receptorii ACE2, puţini la naştere, se dezvoltă odată cu înaintarea în vârstă.

În contextul acestei cercetări, care arată că gena ACE1 are un rol mai important decât se credea anterior, specialistii de la Universitatea UGent au propus o investigaţie urgentă privind polimorfismul D al genei ACE1, la pacienţii cu COVID-19 din Gent, capitala provinciei Flandra de Est, in scopul găsirii unui tratament cât mai adecvat.

Se crede, de asemenea, că această descoperire nu numai că facilitează predicţia mai exactă a unei epidemii de coronavirus, într-o ţară sau alta, dar deschide şi posibilităţi semnificative pentru dezvoltarea rapidă a unor tratamente eficiente pentru COVID-19.

Diferenţele genetice ar putea explica şi alte situaţii atipice – localităţi din zonele “roşii” ale Italiei şi Spaniei, fără niciun caz de infectare cu COVID-19

Covid-19
Covid-19

Este o realitate pentru care oamenii de ştiinţă nu au încă răspunsuri, aceea că, în zonele “roşii” ale Italiei, în Ferrera Ergognone, în inima Lombardiei, dar şi în comuna Possagno, din provincia Veneto, nu există niciun caz de inbolnavire cu COVID-19. La fel şi în Zahara de la Sierra, din sudul Spaniei, deşi în localităţile din jur pandemia face ravagii.

Localnicii spun că au respectat cu stricteţe regulile distanţării sociale, regulile de igienă, că străzile, trotuarele, pieţele sunt dezinfectate cu regularitate, dar medicii cred că trebuie să mai existe şi o altă explicaţie pentru astfel de “anomalii”. Poate diferenţele genetice, poate prezenţa unor anticorpi care i-au protejat pe respectivii locuitori, poate o mai mare rezistenţă fizică a oamenilor din aceste zone. Cercetările ştiinţifice, analizele de sânge vor aduce, probabil, răspunsurile corecte.

Pandemia de coronavirus
Pandemia de coronavirus

Cert este că diferenţele genetice au rol important în impactul unei boli asupra unor populaţii sau altora, cât şi la nivel individual, polimorfismul D al genei ACE1 părând a fi avantajul populaţiilor din estul Europei, având în vedere că, în pofida faptului că, în aceste ţări, inclusiv România, nu există sisteme medicale performante şi nici capacităţi deosebite de gestionare a unei astfel de crize, comparativ cu ţările din Vest, cazurile au fost mai puţine.

Rămâne de văzut care dintre nenumăratele căi de cercetare a acestei pandemii, care a afectat, la momentul actual, peste 200 de ţări din toate părţile lumii, va descoperi toate mecanismele acestei boli şi va oferi tratamentul cel mai potrivit, până la descoperirea unui vaccin viabil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.