Dryosaurusul era un dinozaur erbivor care a trait in era Mezozoica, la sfarsitul Jurasicului, cu aproximativ 156 milioane de ani in urma. Ramasitele sale fosile descoperite in Wyoming (SUA) si in Tanzania au fost descrise de paleontologul american Othniel Charles Marsh, in anul 1894. Acesta l-a numit Dryosaurus altus.
Acest dinozaur biped, care putea atinge lungimi de până la 4 metri, se deplasa rapid cu ajutorul picioarelor sale puternice, fiind capabil să fugă din calea prădătorilor.
Un schelet aproape complet de Dryosaurus a fost reconstituit si descris in anul 1925 de paleontologul Charles Gilmore si se afla astazi expus la Muzeul de Istorie Naturala Carnegie din Pittsburgh, din Pennsylvania-SUA.
Caracteristicile fizice și adaptările Dryosaurusului
Acest animal preistoric traia in regiunile cu paduri sau in cele cu savane, iar hrana sa principala era formata din plantele de la nivelul solului si frunze. Avea corpul de aproximativ 4 m lungime, 1,7 m inaltime si cantarea in jur de 70-90 kg.
Capul era mic comparativ cu marimea corpului, iar botul alungit, dotat cu un cioc carnos, ca de papagal, care il ajuta la ruperea plantelor dure, care apoi erau maruntite bine cu ajutorul maselelor. De asemenea, pe partile laterale ale falcilor prezenta doua pungi bucale in care isi aduna hrana. Acest lucru arata ca dinozaurul era foarte lacom, vesnic flamand, in cautare de hrana.
Membrele posterioare erau lungi, subtiri, coapsele musculoase, fapt ce sugereaza ca era un alergator foarte rapid, biped, care isi echilibra greutatea corpului cu ajutorul cozii lungi, puternice si rigide. Avea labele mari, prevazute cu cate cinci degete si gheare ascutite.
Forta sa statea in muschii puternici de la picioare, astfel el reusea sa parcurga cu usurinta distante vaste, lucru ce ne explica si larga sa raspandire. Marimea ochilor ne face sa credem ca avea o acuitate vizuala foarte dezvoltata, care il ajuta sa observe din timp pradatorii si sa fuga din calea lor.
Habitatul și modul de viață al Dryosaurusului
Erau dinozauri sociabili, traiau in turma, adultii inconjurau puii pentru a-i proteja. Faptul ca printre scheletele fosile s-au gasit putini pui i-a facut pe paleontologi sa creada ca rata mortalitatii la pui era destul de mare. De aceea femelele obisnuiau sa depuna in cuiburi un numar mare de oua, asfel se asigura supravietuirea speciei in acele vremuri.
Acesti dinozauri reprezentau o prada preferata pentru multi dinozauri carnivori. Singura metoda de aparare din calea acestora era fuga si refugiul in apropierea malurilor abrupte sau in ape, unde erau cat de cat in siguranta.
Dryosaurusul face parte din ordinul Ornithischia si familia Dryosauridae.
Amenințările și strategia de apărare a Dryosaurusului
Deși era un erbivor sociabil, Dryosaurusul trăia într-o lume dominată de prădători carnivori, precum Allosaurusul sau Ceratosaurusul. Singura metodă de apărare a acestui dinozaur era viteza, care îi permitea să scape rapid din calea prădătorilor.
De multe ori, Dryosaurusul se refugia în zonele cu vegetație densă sau în apropierea malurilor abrupte ale râurilor, unde prădătorii nu aveau acces ușor. Unele specimene fosile prezintă urme de mușcături, sugerând că acești dinozauri erau vânați în mod frecvent, mai ales în perioadele de secetă când sursele de hrană erau limitate.
Evoluția și locul Dryosaurusului în arborele genealogic al dinozaurilor
Dryosaurusul face parte din ordinul Ornithischia și familia Dryosauridae, fiind un dinozaur biped erbivor cu trăsături caracteristice, precum ciocul cornos și pungile bucale. Această familie include și alți dinozauri rapizi și agili, care au evoluat pentru a se adapta la viața pe solul împădurit al Jurasicului târziu.
Paleontologii cred că Dryosaurusul a fost un strămoș al dinozaurilor mai avansați din perioada Cretacicului, precum Iguanodonul. Evoluția sa demonstrează tranziția de la erbivorii mici și rapizi la speciile mai mari și mai specializate care au dominat ulterior ecosistemele preistorice.
