In anul 1939, paleontologul rus Anatoly Nikolaevich Riabinin a descoperit in Kazahstan un craniu partial al unui dinozaur Jaxartosaurus tanar, care impresiona prin aspectul sau interesant. Craniul era mare si turtit pe partile laterale, iar deasupra prezenta o creasta in forma de coif care era de fapt o prelungire a foselor nazale.

In urma analizelor facute asupra lui, specia a fost numita Jaxartosaurus aralensis si probabil a trait in era Mezozoica, in Cretacicul superior, cu aproximativ 90-85 de milioane de ani in urma. Numele de Jaxartosaurus vine de la Jaxartes – numele vechi al Raului Syr Darya din Asia Centrala, care trece prin Kazahstan.

Cativa ani mai tarziu, pe baza altor ramasite fosile (dinti de dinozaur) descoperite in China, in anul 1984, paleontologii Jack Horner si David B. Weishampel au descris o alta specie in anul 1990 si au numit-o Jaxartosaurus fuyunensis.

Aceste animale preistorice traiau in zonele desertice sau in savanele de pe teritoriul unde azi se afla Asia, iar hrana lor era formata din plante.

 

Cercetatorii au estimat lungimea unui Jaxartosaurus adult ca fiind de 9 m si greutatea de aproximativ 2,5 tone.

Dinozaurul Jaxartosaurus
Dinozaurul Jaxartosaurus

Avand corpul foarte masiv, animalul trebuia sa consume o cantitate foarte mare de vegetatie pentru a-si putea acoperi necesarul de energie. Astfel, principala sa preocupare era sa manance, sa rupa manunchiuri de plante de la nivelul solului cu ajutorul ciocului lipsit de dinti asemanator unui cioc de rata, apoi sa le marunteasca bine cu ajutorul maselelor din partea de spate a maxilarelor si sa le inghita sub forma unei paste.

Mersul acestui animal era patruped, avea toate membrele musculoase, cu degete lungi si gheare tari si ascutite. Cele din spate erau mai puternice si mai groase decat cele din fata, coada era lunga si robusta, avea rol in mentinerea echilibrului. Gatul subtire si musculos sustinea cu usurinta capul dinozaurului si il misca in toate partile. Creasta colorata de deasupra capului avea rol de atragere a femelelor in perioada de imperechere. De asemenea, in interiorul ei exista un labirint al cailor nazale care servea la scoaterea unor sunete puternice care se auzeau de la distante foarte mari.

Prin aceste semnale membrii unui grup comunicau intre ei, se atentionau in caz de pericol, se grupau in cadrul turmei sau isi chemau partenerele si puii. Unii cercetatori au ajuns la concluzia ca aceste tuburi din interiorul crestei ar fi avut membrane bine vascularizate cu rol in mentinerea si reglarea temperaturii corpului. Aceasta teorie nu a fost demonstrata, deci a putut fi infirmata de catre alti cercetatori.

Dinozaurul Jaxartosaurus face parte din ordinul Ornithischia, familia Hadrosauridae.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.