Omeisaurusul a fost un dinozaur erbivor care a trait in turme de sute de exemplare in zonele impadurite din apropierea cursurilor de ape de pe teritoriul jurasic al Asiei, unde se hranea cu plante, frunze, fructe si seminte. Numele de Omeisaurus vine de la Muntele Emeishan din provincia chineza Sichuan, unde au fost descoperite ramasitele sale fosile.

Pe baza analizei facute asupra lor, paleontologul Young Zhongjian a descris aceasta specie in anul 1939 si a numit-o Omeisaurus junghsiensis. Se banuieste ca fosilele datau din era Mezozoica, din perioada Jurasicului superior, de acum 171-155 de milioane de ani. Pe baza altor schelete incomplete descoperite in anii 70-80 cercetatorii au ajuns ajuns la concluzia ca ar exista 6 specii: Omeisaurus maoianus, Omeisaurus fuxiensis, etc.

Particularitatea acestei specii consta in pozitia narilor, plasate inferior, aproape pe varful botului – aspect nemaintalnit la celelalte sauropode. Membrele posterioare si anterioare erau scurte si groase, terminate cu labe puternice, degete groase si gheare copitate, perfect adaptate sa sustina intreaga greutate corporala.

Coapsele membrelor din spate erau robuste si mult mai largi decat cele din fata. Datorita faptului ca era un dinozaur masiv si voluminos – ajungea la lungimea de 12-16 m, inaltimea de 4 m si greutatea de 5-10 tone – mersul sau era intotdeauna lent si patruped.

Gatul era exagerat de lung, avea vertebrele prevazute cu prelungiri inalte, prinse intre ele prin ligamente mari si puternice astfel incat dinozaurul isi ridica destul de usor gatul pana la coroanele cele mai inalte ale copacilor pentru a se hrani cu frunzele fragede ale acestora. Capul era foarte mic, maxilarele prevazute cu dinti ascutiti de marimi diferite, situati la distanta mica unul de altul.

Citește și:  Șoarecele țepos (Acomys minous), o rozătoare ce preferă regiunile stâncoase

Dinozaurul Omeisaurus

Coada era foarte lunga si flexibila, utilizata ca arma de aparare impotriva dinozaurilor pradatori. In caz de pericol Omeisaurusul lovea cu coada puternica de forma unui bici, folosindu-se de maciuca rezistenta din varful acesteia care prin furia si forta loviturii putea cauza rani grave in capul sau alte parti ale atacatorului.

In perioada de reproducere femela alegea o zona apropiata de marginea padurii, sapa gropi suficient de adanci in care depunea un anumit numar de oua, apoi le acoperea cu plante pentru a le mentine la temperatura constanta necesara clocirii si a le ascunde de pradatori. Prin conformatia sa masiva ii era aproape imposibil sa cloceasca ouale, de aceea erau lasate in astfel de cuiburi. Dupa eclozare puii aveau puterea de a iesi singuri la suprafata si din instinct incepeau sa se hraneasca cu vegetatia frageda de la nivelul solului.

In primii ani de viata puii erau vulnerabili in fata pradatorilor, de aceea pentru a se feri din raza lor vizuala trebuiau sa se ascunda in vegetatie abundenta inalta, fiind ajutati si de coloritul pielii care ii camufla destul de bine in mediul inconjurator. De multe ori insa trebuiau doar sa stea nemiscati cand pradatorii erau in apropiere si daca aveau putin noroc reuseau sa scape neobservati de acestia.

Dinozaurul Omeisaurus face parte din ordinul Saurischia, familia Omeisauridae.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.