Velociraptorul a fost un dinozaur carnivor foarte agil si rapid care a trait pe teritoriul unde se afla Mongolia de azi, in era Mezozoica, in Cretacicul superior, in urma cu 75-71 milioane de ani.
Ramasitele sale fosile au fost descoperite in anul 1922, in Mongolia, iar pe baza lor in anul 1924 paleontologul american Henry Fairfield Osborn a descris acest animal preistoric pentru prima data. In perioada anilor 1988-1990 s-au descoperit alte ramasite de Velociraptor, de data aceasta in nordul Chinei. Din analiza scheletelor fosilizate paleontologii au ajuns la concluzia ca sunt doua specii ale acestui gen – Velociraptor mongoliensis si Velociraptor osmolskae.
Descrierea fizică și adaptările Velociraptorului
Unul dintre exemplarele descoperite in anul 1971 in stancile din gresie alba, la sud de Desertul Gobi este destul de celebru. Acesta avea 1,8 m si a fost gasit blocat in lupta cu un dinozaur erbivor Protoceraptos – care era de marime dubla si prezenta un scut osos dupa ceafa. In acest scut Velociraptorul si-a infipt ghearele ascutite ale membrelor din fata, dar intre timp abdomenul sau a fost strapuns de ciocul carnos al victimei.
Ambele animale – atat fiara cat si victima – au fost gasite fosilizate in aceasta pozitie de lupta. Aceste exemplare arata ferocitatea cu care se desfasurau luptele intre dinozauri. In anul 2000 scheletul acestui dinozaur a fost dus la Muzeul American de Istorie Naturala din New York.
Habitatul și modul de viață al Velociraptorului
Dinozaurii Velociraptor populau deserturile vaste din Mongolia dar si din nordul Chinei in perioada Cretacicului, alaturi de alte specii de dinozauri Protoceraptops, Oviraptor si altii.
Paleontologii au estimat lungimea unui Velociraptor adult ca fiind de 1,7 m, inaltimea de 1 m si greutatea de 15-20 kg. Desi avea dimensiuni mici, craniul acestui dinozaur dezvaluie ca era inzestrat cu un numar de 80 de dinti ascutiti si incovoiati, unii mai mici si altii mai mari. El era un pradator feroce, care putea sa alerge cu o viteza de 40-55 km/ h.
Comportamentul de vânătoare și dieta prădătorului
Pentru a-si ucide victimele isi folosea gheara lunga de 9 cm care aparea la al doilea deget de la fiecare picior. Celelelalte degete de la membrele posterioare erau groase si prezentau si ele gheare ascutite si tari, dar mai mici. Membrele anterioare aveau cate trei degete, iar ghearele acestora foarte ascutite actionau ca niste cutite, cu ele Velociraptorul spinteca imediat abdomenul victimei.
Craniul arata prin pozitia orbitelor ca ochii erau mari si dispusi frontal, ca avea o acuitate vizuala buna, ce ii permitea sa vaneze chiar si in amurg. Unii cercetatori banuiesc ca acest dinozaur avea gatul si membrele posterioare acoperite cu pene – care il protejau noaptea de frig, cand temperaturile erau mai scazute.
Traia in regiunile desertice, cu savane, dar si in cele cu arbusti, in apropierea apelor, iar printre victimele sale se numarau animalele mici, soparlele, puii si ouale ce apartineau altor specii de dinozauri. Avea un stil de viata asemanator pasarilor, isi clocea ouale de cca. 12 cm in cuiburi construite in copaci, la inaltimi mai mici si le apara zilnic de pradatori. Botul sau se aseamana cu un cioc de rata, iar ghearele aduceau mult cu cele ale gainilor.
Coada sa lunga si rigida – cu vertebre si tendoane osificate – il ajuta in echilibrarea corpului, actiona ca o carma in schimbarea directiei, iar aripile mici si scurte de la membrele anterioare il ajutau cand sarea din copaci sa planeze usor pe sol.
Velociraptorul face parte din ordinul Saurischia, familia Dromaeosauridae.
Ipoteze despre viața socială a Velociraptorului
Deși Velociraptorul este adesea prezentat ca un prădător solitar, unele ipoteze sugerează că acești dinozauri ar fi putut vâna în grupuri, similar cu comportamentul văzut la unele păsări de pradă moderne.
Fosilele descoperite în proximitate indică faptul că indivizii ar fi colaborat pentru a ataca prăzi mai mari, depășindu-și limitările fizice prin inteligență și coordonare. Această teorie este susținută de structura cerebrală a Velociraptorului, care arată dezvoltări în zonele responsabile de coordonare și percepție vizuală.
