Dinozaurul Zephyrosaurus a fost descris prima data in anul 1980 de catre paleontologul Hans-Dieter Sues, pe baza analizei facute asupra ramasitelor fosile descoperite in Montana (SUA) de Charles R. Schaff.

Specia a fost numita Zephyrosaurus schaffi si se banuieste ca a trait in perioada Cretacicului superior, in era Mezozoica, cu aproximativ 112 milioane de ani in urma. Numele de Zephyrosaurus deriva de la ,,Zephyros” (zeul Vantului de Vest din mitologia greaca) si de la cuvantul ,,sauros” (insemna soparla). Ideea de a fi numit dupa zeul Zephyros a fost inspirata de locul unde a fost descoperit in vestul Americii de Nord. Numele de Schaff a fost ales in onoarea lui Charles R. Schaff – cel care a scos la lumina fosilele acestei creaturi unice.

Zephyrosaurus schaffi 1

Acest animal preistoric popula padurile de pe teritoriul cretaciac al Americii de Nord, se banuieste ca traia in vizuini si ca orice erbivor se hranea cu plante. Cercetatorii au estimat lungimea sa la 1,8 m si greutatea la 70 kg. Conformatia oselor arata ca era un alergator foarte bun, putea atinge o viteza de 40 km/ h. Aceasta era singura metoda de aparare care il ajuta sa scape de atacurile dinozaurilor pradatori.

Membrele anterioare erau mici si subtire, aveau labe terminate cu degete prevazute cu gheare ascutite, utilizate probabil in prinderea manunchiurilor de plante si aducerea lor in apropierea botului. Membrele posterioare erau lungi si subtiri, aveau insertii musculare puternice, se asemanau cu cele de la pasarile de azi, se terminau cu trei degete lungi orientate inainte si un al patrulea orientat inapoi si pozitionat mai sus.

Toate erau prevazute cu gheare mari, ascutite si curbate. Coada era lunga, subtire si foarte flexibila, ajuta in special in mentinerea echilibrului. De asemenea, avea si rol de carma – prin miscarea ei dintr-o parte in alta ajuta la schimbarea brusca a directiei atunci cand dinozaurul alerga.

Citește și:  Dinozaurul Abrictosaurus descoperit în Africa de Sud

Capul dinozaurului era alungit, miscarile sale erau coordonate de gatul flexibil cu tendoane elastice si insertii musculare puternice. Botul avea maxilare mari prevazute in partea anterioara cu icisivi ascutiti si pe partile laterale cu numerosi dinti care se ascuteau intre ei. Animalul smulgea manunchiurile de plante, le depozita in camerele bucale din zona obrajilor, apoi le maruntea cu maselele maxilarelor.

Zephyrosaurus schaffi

Analizand uzura dintilor cercetatorii au ajuns la concluzia ca maxilarele aveau o miscare laterala care se realiza prin intermediul unei articulatii elastice dintre falca de sus si cerul gurii. Prin intermediul muschilor puternici falca de jos facea miscarea in sus si impingea intr-o parte falca de sus, mai bine zis o deplasa putin in afara si astfel se realiza mestecarea. In acest mod chiar si plantele mai dure erau smulse cu dintii incisivi, taiate si apoi purtate cu ajutorul limbii flexibile in zona maselelor, mestecate si transformate intr-o pasta care apoi era inghitita si trimisa in stomac.

Se banuieste ca intregul corp al dinozaurului era acoperit cu piele grosa si solzoasa, culoarea sa ne-o putem doar imagina deoarece nu se poate determina din studiul fosilelor. Probabil ca avea o nuanta apropiata de mediul in care traia, care il ajuta sa se camufleze in vegetatia deasa a padurii.

Dinozaurul Zephyrosaurus face parte din ordinul Ornithischia, familia Hypsilophodontidae.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.