Eclipsa solara – mit si realitate

Eclipsele solare sunt evenimente rare, care se petrec in momentul in care Luna se pozitioneaza intre Pamant si Soare, blocand, in acest fel, lumina solara, si reflectand, la nivelul Terrei, doar umbra sa. La inceputul eclipsei, umbra se poate vedea foarte putin. In momentul in care Luna acopera in intregime Soarele, eclipsa atinge stadiul ce poarta numele de “totalitate”, iar consecinta este reprezentata de intunericul complet care se rasfrange asupra Pamantului.

Acesta poate sa dureze pana la sapte minute si jumatate, dupa care Luna incepe sa se deplaseze in directia inversa. Singura parte vizibila a Soarelui, pe toata durata stadiului “intunecat”, este cea care poarta numele de “coroana soarelui” si reprezinta atmosfera exterioara a acestuia, foarte rar vizibila (fiind rezultatul unei mixturi de gaze). Cea mai lunga durata pe care o poate avea eclipsa solara este de sapte minute si jumatate, dar, de cele mai multe ori, aceasta este mai scurta (aproximativ la jumatatea duratei maxime).

Eclipsele totale, in general, se petrec la un interval de doi ani, putand fi vazute doar din anumite zone ale globului, in timp ce eclipsele partiale pot avea loc de doua-trei ori pe an. In afara de eclipsele solare totale, mai exista si eclipsele anulare (inelare), care se produc atunci cand Soarele, Luna si Pamantul sunt perfect aliniate, dar orbita Lunii este atat de indepartata de Pamant, incat este mult prea mica pentru a putea bloca intreaga suprafata a Soarelui, care apare ca un inel stralucitor, inconjurand discul lunar. In eclipsele partiale, doar o mica portiune a Soarelui este obturata de catre Luna.

Ceea ce este foarte interesant este ca eclipsele totale nu pot avea loc decat printr-o stranie coincidenta: dimensiunile Soarelui si ale Lunii sa fie perfect identice. Privite de pe Pamant, in mod normal, diferentele dintre marimile celor doua corpuri ceresti sunt imense, ca si distantele dintre ele. Distanta dintre Soare si Pamant este de 390 de ori mai mare decat cea dintre Luna si Terra, iar diametrul Soarelui este de 400 de ori mai mare decat cel al Lunii. Pentru ca orbita Lunii in jurul Pamantului este o elipsa, asa cum este si orbita terestra in jurul Soarelui, marimea Soarelui si a Lunii, asa cum sunt ele percepute de pe Pamant, variaza.

Un fapt mai putin stiut este acela ca eclipsele totale nu pot fi vazute de la Polul Sud sau de la Polul Nord, din aceste locatii fiind vizibile doar eclipsele partiale. In apropierea eclipsei totale, temperaturile pot sa scada si cu peste 20 de grade Celsius. O eclipsa totala devine observabila doar in momentul in care Soarele este acoperit de Luna in proportie de 90%. Cand Luna acopera Soarele in proportie de 99%, cerul este asemanator crepusculului. Eclipsele solare totale pot induce modificari ale comportamentului pasarilor si animalelor, care incep sa se manifeste ciudat, unele dintre ele chiar pregatindu-se sa doarma.

Eclipsele solare si superstitiile

De-a lungul istoriei, au existat (si inca exista), foarte multe superstitii in legatura cu eclipsele solare, reactii si convingeri care au fost transmise de-a lungul generatiilor, ignorandu-se natura relativ inofensiva a acestor fenomene astronomice:

• se presupune ca femeile insarcinate nu ar trebui sa paraseasca incinta casei in timpul eclipsei, pentru a proteja pruncul de influentele unor forte pe care omul nu le cunoaste si, mai ales, nu le poate stapani;
• o alta superstitie se refera la gastronomie – orice fel de mancare gatit inaintea unei eclipse trebuie aruncat dupa ce aceasta dispare, pentru ca devine impur;
• cei care, pe durata eclipsei, tin in mana un cutit sau orice alt obiect ascutit, se vor taia in el, mai devreme sau mai tarziu;
• la popoarele antice, eclipsa era asociata cu momentul in care monstrii (in folclorul romanesc, varcolacii) devorau soarele/luna, de aceea trebuia facut zgomot puternic;
• chinezii antici credeau ca eclipsele au loc in momentul in care dragonul celest legendar devoreaza Soarele;
• fantanile (izvoarele) se acopereau, pentru a nu fi contaminate de “spiritele rele”;

  

Eclipsele, totale sau partiale, au fost observate, cu interes, de-a lungul istoriei. Exista multe date care atesta ca oamenii au fost atenti la asemenea fenomene, pe care le puneau pe seama manifestarii, in sens favorabil sau amenintator, a vointei divine, inca de acum 4000 de ani, in China si in Babilon.

In China antica, in functie de eclipsele solare si lunare, se anticipa destinul imparatului, iar cu patru milenii in urma, doi astrologi chinezi au fost executati tocmai pentru ca nu au reusit sa prevada data exacta a urmatoarei eclipse. Prima eclipsa de soare anticipata cu certitudine, pe baza unor calcule stiintifice, a fost cea din 16 iulie 1330, realizata de Nicephore Gregoras, istoric, filozof si savant bizantin, folosindu-se de “Almageste”, opera fundamentala de matematica si astronomie, a lui Ptolemeu, din secolul al II-lea.

Eclipsele solare in viitor

Astronomii au observat ca orbita lunara se indeparteaza de Pamant cu aproximativ 3,8 centimetri, in fiecare an. S-a estimat ca in 600 milioane de ani, distanta dintre Pamant si Luna se va mari cu 23 500 kilometri, ceea ce inseamna ca Luna nu va mai putea acoperi in intregime discul solar, deci eclipsele totale nu se vor mai putea produce. Pana atunci, eclipsele totale vor dura din ce in ce mai putin si vor fi tot mai rare, cedand locul eclipselor inelare.

In 2012, va avea loc o eclipsa inelara de soare, pe data de 20 iunie, vizibila din Asia si din America de Nord, iar in 13 noiembrie, o eclipsa totala, vizibila din Australia si America de Sud, urmata, in decembrie, de alinierea planetelor, fenomen atat de discutat de ceva vreme. Ceea ce poate fi un motiv de interes si de meditatie este ca nu numai prezicatorii, vizionarii, ci si unii oameni de stiinta sustin ca finalul acestui an, dupa eclipsa de soare, se va asocia cu inversarea polilor magnetici ai Pamantului, ceea ce se intampla la un interval de aproximativ 13 000 de ani. Fara a construi scenarii catastrofale, trebuie sa recunoastem ca astfel de schimbari nu ne pot lasa indiferenti, pentru ca Pamantul este “casa” noastra, singura in aceasta viata.

Cea mai lunga eclipsa de soare, dintr-un viitor cat de cat previzibil, va avea loc pe 16 iulie 2186 si va dura 7 minute si 29 de secunde.

Astronomii, ca specialisti, explica faptul ca termenul “eclipsa solara” nu este tocmai corect, deoarece o eclipsa se produce cand un “obiect” trece in umbra altui “obiect”. De exemplu, cand Luna dispare in umbra Pamantului, intr-adevar are loc o eclipsa (de luna). In cazul in care Luna este pozitionata in dreptul Soarelui se produce, de fapt, o “ocultare” (o ascundere, o intunecare a discului solar), si nu o eclipsa. Termenul “eclipsa de soare” este insa intr-atat de inradacinat in limbajul curent incat, probabil, niciodata nu va ceda locul celuilalt.