Cu multi ani in urma elefantul asiatic era o specie larg raspandita in toata Asia, ajungea pana in Caucaz. In prezent aceasta specie este in pericol de disparitie, ea mai apare in India, Cambodgia, Thailanda, estul Pakistanului, Insula Sumatra, Ceylon, Laos si Nepal. Ca si elefantul african se trage din grupul mastodontilor.

Elefantul asiatic are molarii foarte asemanatori cu cei ai mamutilor care traiau candva pe acest Pamant, insa au disparut. De asemenea elefantul asiatic poate fi impartit in mai multe rase geografice, care difera prin anumite caracteristici mai mult sau mai putin evidente. Desi elementele distinctive sunt greu de stabilit, totusi s-a facut o clasificare in trei grupe – mierga, dwasala si kumiria – din care ultima grupa este considerata rasa caracteristica tinuturilor sud-estice-asiatice.

De catre anumite popoare elefantul asiatic este considerat un animal sfant. Kumiria are corpul masiv si puternic, este statornic si inteligent, poate deveni destul de usor un ajutor si prieten al omului. Mierga este un animal fricos si are corpul mai putin robust decat kumiria, iar dwasala este specia intermediara intre cele doua, cea mai intalnita.

In India elefantii sunt ocrotiti prin lege deoarece numarul lor a scazut dramatic, din cauza extinderii plantatiilor de eucalipt, a terenurilor agricole si distrugerii lor datorita faptului ca sunt considerati mari daunatori agricoli.

Arealul lor este format in special din regiunile impadurite cu mari desisuri de bambus. Traiesc in grupuri mici familiare de 10-20 de exemplare, formate din cativa masculi si un numar mai mare de femele si puii lor. Sunt animale nocturne, crepusculare, hrana lor consta din frunze, ierburi, scoarta si crengi fragede de copaci. Uneori distrug plantatiile de trestie de zahar si culturile de orez.

Citește și:  Vezi ce specii de flamingi există în lume
Elefantul asiatic
Elefantul asiatic

Comparativ cu alte specii de elefanti (cei africani) acesta se remarca prin anumite caracteristici ale conformatiei corpului. Are lungimea corpului de 3,5 m, inaltimea la umar de 2-3,5 m, greutatea de 2-5 tone si coada de 1-1,5 m, deci este mai mic decat elefantul african.

Trompa sa insa este mai puternica, este mai groasa la baza apoi treptat se ingusteaza spre varful ei si pentru a nu fi tarata pe pamant este tinuta infasurata in timpul mersului. Corpul sau este bine proportionat, linia abdomenului este aproape orizontala iar partea posterioara a spatelui pare putin inclinata fata de cea anterioara. Elefantul african are urechile foarte mari, la cel asiatic insa urechile sunt mult mai mici, ceea ce este o diferenta clara intre cele doua specii.

Capul este masiv, craniul prezinta doua proeminente frontale rotunjite care nu apar la reprezentantul african. Membrele anterioare au cate cinci copite, iar cele posterioare sunt mai puternice si au cate patru copite fiecare. Ochii sunt mari, pozitionati pe partile laterale ale capului, iar trompa masoara 2 m. Intregul corp este acoperit de piele groasa, foarte putin paroasa, mai slab ridata ca la specia africana. Masculii au colti mai mici, iar femelele nu au deloc.

La aceasta specie femela are o perioada de gestatie de un an si noua luni, apoi face un singur pui care are initial 90 kg. Exemplarele tinere ajung la maturitatea sexuala la varsta de 8-12 ani, iar speranta lor de viata este in medie de 60-80 de ani. Elefantul asiatic face parte din ordinul Proboscidea, familia Elephantidae.

Video – Elefantul asiatic (Elephas maximus):

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.