Etc. este acronimul lui Et cetera (acronim – cuvânt format din prima sau din primele litere ale cuvintelor care compun o expresie, o sintagmă, un titlu), ortografiat şi Et caetera (după cum indică ediţiile mai vechi şi mai noi ale dicţionarelor, ca a doua variantă).
Et cetera/Et caetera, prescurtat etc., este o locuţiune adverbială latinească, provenită din “Et cetera desunt”, care înseamnă “Şi celelalte aspecte lipsesc” şi care se utilizează pentru a transmite succint mesajul că o enumeraţie nu este completă.
Ca sinonime pentru etc., se pot folosi şi alte acronime, precum: ş.a.m.d. (şi aşa mai departe), ş.c.l. (şi celelalte), ş.a. (şi altele/alţii) – de fapt, traduceri literale ale lui Et cetera.
Deşi toate aceste abrevieri, cu sensurile precizate şi atât de cunoscute, se pot folosi deopotrivă, trebuie remarcat faptul că ş.c.l şi ş.a., frecvent utilizate în secolul al XIX-lea şi in prima parte a secolului al XX-lea, astăzi sunt simţite ca fiind desuete, preferându-se formele etc. şi ş.a.m.d.
Din punctul de vedere al punctuaţiei, este important de ştiut că înaintea lui etc. (ca şi înaintea celorlate acronime cu acelaşi sens) nu se pune virgulă, deoarece expresia latinească Et cetera conţine, în structura sa, conjuncţia “şi”, care stabileşte un raport de coordonare şi niciodată două părţi de propoziţie sau două propoziţii coordonate prin “şi” nu se despart prin virgulă.
În situaţia în care se folosesc mai mulţi etc., unul după altul, ca semn de insistenţă asupra multitudinii unor aspecte neprecizate, atunci se pune virgulă înaintea lui etc. De exemplu, vom scrie: “Am cumpărat cărţi, caiete, rechizite etc.” (fără virgulă înainte de etc.), dar “Am citit foarte mult în această vacanţă – romane, povestiri, nuvele, versuri, cărţi de specialitate etc., etc., etc.” (cu virgulă înainte de etc.). De altfel, regula poate fi reţinută şi prin comparaţie cu alte structuri sintactice similare, cum ar fi: “Am cumpărat şi fructe, şi legume, şi flori etc.”, dar “Am cumpărat fructe şi legume”.
În mod obişnuit, structurilor atât de simple, precum acronimele, nu li se asociază conotaţii (sensuri suplimentare în raport cu cel propriu/denotativ, care rezultă din diverse contexte). Totuşi, se recomandă folosirea cu precauţie a lui etc. într-o enumeraţie de nume de persoane, deoarece trecerea la “şi alţii” ar putea fi interpretată ca un semn de impoliteţe, deci ca având o conotaţie negativă.
Acesta este motivul pentru care în referinţele bibliografice, când este vorba de mai mulţi autori (ca în cazul autorilor de dicţionare, de exemplu) şi ar fi dificil să fie menţionaţi toţi, de fiecare dată, se preferă, pentru astfel de situaţii, acronimul “şi al.”, în latină, “et alii” fiind o expresie folosită numai pentru persoane sau, şi mai potrivit -”şi colab.” (şi colaboratorii).
În anumite împrejurări, etc./Et cetera a fost şi motiv de controversă. În secolul al XVII-lea, în Biserica Anglicană (Church of England), “Et cetera oath” era o formulare într-un jurământ de credinţă, prin care clerul se angaja că niciunul dintre “ arhiepiscopi, episcopi, arhidiaconi etc.” nu se va opune guvernului – o formulare care lăsa loc, sub formularea Et cetera, pentru lucruri imprevizibile.
În 1979, Serge Gainsbourg, scenarist, muzician, interpret, cineast francez, lansează un album reggae, ale cărui versuri a fost nevoit să le scrie în numai cinci zile. Compozitorul a mărturisit că, printre altele, a vrut să adapteze “La Marseillaise”, imnul naţional al Franţei, dar, pentru că nu ştia toate versurile, le-a căutat în Enciclopedia Larousse, unde, după al doilea refren, scria “Aux armes et cætera” (“La arme et caetera”), ceea ce i-a inspirat titlul cântecului sau, pentru care a primit şi primul său disc de aur, ulterior, de platină, dar care a stârnit şi vii controverse, Et cetera, untr-un asemenea context, fiind considerat ca o impietate.
){kind=link}