Faina – un aliment mai vechi decat agricultura

Prima faina destinata hranei este mai veche decat inceputurile agriculturii, fiind obtinuta prin zdrobirea, cu ajutorul pietrelor, a cerealelor salbatice, a diverselor radacini de plante sau a fructelor copacilor (grau, naut, castane, cartofi etc.), inca de pe vremea inceputurilor omenirii. Pe teritoriul de astazi al Israelului, dar si in Australia, s-au descoperit pietre de moara, cu urme de amidon din boabe de grau sau de orz salbatic, vechi de peste 25 000 de ani, dar specialistii sustin ca primele preparate din faina grosiera au fost obtinute cu circa 75 000 de ani in urma. In Antichitate, egiptenii preparau faina in mojare – vase speciale, cu pereti grosi, in care se marunteau semintele. Grecii foloseau o roata pusa in miscare prin forta bratelor sau cu ajutorul animalelor de tractiune. La sfarsitul secolului al IV-lea, in Italia, se construiau primele mori de apa, iar in secolul al XI-lea, prima moara de vant a fost pusa in functiune in Anglia si, la scurta vreme, si in Olanda. La momentul respectiv, morarii macinau graul, dar brutarii erau cei care trebuiau sa treaca prin sita faina, pentru a o separa de tarate.

Incepand cu secolul al XIX-lea, multe dintre localitatile care aveau in apropiere o apa curgatoare detineau si cate o moara. Utilajele folosite s-au imbunatatit treptat, astfel incat sa isi sporeasca randamentul. Astazi, de exemplu, din 100 de kilograme de grau se obtin in jur de 75 de kilograme de faina, de foarte buna calitate.

In lume, graul este, in prezent, a treia cereala cultivata, ca suprafata, dupa porumb si orez, si a doua in privinta consumului (dupa orez). In principal, exista doua tipuri de grau: graul comun, cultivat in regiuni cu relief mai inalt si care se utilizeaza, cu precadere, in panificatie, si graul dur, specific zonelor calde si secetoase (sudul Europei, de exemplu), foarte bogat in gluten si folosit in patiserie sau pentru obtinerea grisului. Productia anuala de grau, la nivel mondial, este de peste 600 de milioane de tone si este asigurata, in principal, de tarile din Uniunea Europeana, China, India, SUA si Rusia. Romania produce circa 6% din totalul productiei tarilor din UE, situandu-se dupa Franta, Germania, Polonia, Marea Britanie, Italia si Spania.

Caracteristicile fainei

In general, faina de grau contine amidon, apa, zahar, minerale (potasiu, fosfor, magneziu) si vitamine. Potrivit reglementarilor internationale, cu cat faina contine mai putine minerale, cu atat este considerata mai pura, criteriu in functie de care se recomanda utilizarea ei in diverse scopuri. In patiserie, se foloseste faina cu cel mai scazut procent de minerale, foarte alba, stralucitoare, in timp ce valorile cele mai mari de minerale sunt prezente in painea integrala.

Varietati de faina

Graul este cereala din care se fabrica, in mod obisnuit si in mari cantitati, faina, dar, pe piata, exista si alte varietati:

• Faina de secara – este gustoasa si bogata in nutrienti (vitaminele A, B, K, dar si minerale precum manganul, magneziul, seleniul etc.), ajuta la eliminarea toxinelor din organism, regleaza colesterolul si secretia de insulina. Locuitorii din tarile nordice o consuma frecvent.
• Faina de hrisca – numita si “faina neagra”, se obtine din semintele mici si negricioase ale acestei plante (hrisca), originara din Asia si veche de peste 7000 de ani. Are un continut ridicat de amidon (70% in fructe), de aminoacizi esentiali si de minerale (seleniu, fier, zinc). Este foarte indicata in prepararea produselor dietetice – paine, biscuiti, prajituri, taietei.
• Faina de porumb – nu este acelasi lucru cu malaiul. Se face tot din boabele de porumb, dar este macinata mult mai fin si se foloseste la diferite preparate, uneori in amestec cu faina de grau. Este un aliment de baza in America de Sud si in America Centrala, tortilla mexicana, cu carne si garnitura de legume fiind una dintre cele mai cunoscute specialitati.
• Faina de orz – dintre toate cerealele, orzul contine cel mai mare procent de antioxidanti. Faina de orz este un bun stimulator al sistemului nervos, regleaza colesterolul (datorita continutului ridicat de vitamina B3) si are efecte antidiareice. Se foloseste si la fabricarea siropurilor, a whisky-ului si a berii.
• Faina de ovaz – se poate folosi in prepararea prajiturilor, in locul fainii de grau. Are excelente efecte asupra pielii, combate insomniile si este indicata pentru o dieta sanatoasa, bogata in magneziu, fosfor, fier, calciu si vitamine din grupul B.
• Faina de soia – se poate adauga in faina de grau, in aluatul pentru paine, care va creste mult mai frumos.
• Faina de orez – este dulce, iar cea obtinuta din orez integral este bogata in vitamina E, vitamina B, fier, magneziu, seleniu, acizi grasi esentiali. In bucataria asiatica este nelipsita.

Cum se pastreaza faina

Daca vrem sa ne facem provizii de faina, pentru a ne pregati singuri painea (mai ales in cazul celor care detin si o masina de facut paine) sau pentru prajituri, este bine de stiut ca aceasta, in general, poate sa isi pastreze calitatile in jur de noua luni, iar faina bio, aproximativ sase luni, tinuta in cutii inchise ermetic, ferita de umiditate, de caldura si de insecte. Prepararea acasa a painii nu numai ca are avantajul gustului bun si al aromei inconfundabile, dar suntem siguri, in felul acesta, ca nu vom consuma, pe langa faina, si o multime de aditivi alimentari, cu efecte negative pentru sanatate.