Cunoscuta pentru devotamentul cu care si-a dedicat viata ingrjirii copiilor nevoiasi, Maica Tereza s-a nascut la 27 august 1910, in Skopje, Macedonia, si a fost o calugarita catolica de origine albaneza, fiind fondatoarea ordinului Misionarii Caritatii in Calcutta, India, din anul 1950. Pe numele ei adevarat Agnesë Gonxhe Bojaxhiu, este mezina familiei, avandu-i ca parinti pe Nikollë si Drana Bojaxhiu. Ramane fara tata la varsta de 8 ani si este crescuta de atunci ca romano-catolica, intampinand si problemele financiare cauzate de moartea tatalui, cu toate ca pana atunci facea parte dintr-o familie bogata.
Ramasa singura, mama Maicii Tereza s-a ocupat de intretinerea familiei prin deschiderea unei mici afaceri, ocupandu-se cu confectionarea de covoare si broderii, care i-a permis sa duca o viata decenta. La varsta de 18 ani, pe 26 septembrie, in ciuda dorintei mamei sale, Agnesë simte ca are o chemare divina si, cum auzise de saracia din India si de marea nevoie de ajutor a oamenilor din aceasta tara, porneste, la 26 septembrie 1928, catre Zagreb, apoi spre Dublin, unde se alatura Congregatiei surorilor din Loreto. Aici petrece doua luni, iar in ianuarie 1929 ajunge in Calcutta, unde reuseste in doi ani sa invete foarte bine engleza si bengali.
In anul 1931, Maica Tereza face legamantul religios de calugarite si isi alege numele Tereza, deoarece a avut o mare admiratie pentru Sfanta Tereza din Lisieux, care si-a inchinat intreaga viata ajutarii celor saraci si bolnavi. In anul 1937 isi depune juramatul in Darjeeling si ramane in Calcutta pentru o perioada de 20 de ani, locuind la Scoala Saint Mary, care functiona precum orfelinat si internat pentru copiii strazii. Fiind constienta de beneficiile pe care le aduce educatia, a organizat o scoala care a fost extrem de folositoare pentru copiii loviti de soarta din India.
Desi situatia nu era una stralucita inainte de inceperea razboiului, dupa razboi s-a inrautatit, numarul saracilor care aveau nevoie de ingrijire fiind tot mai mare, iar foametea fiind tot mai raspandita. In aceste conditii grele, ea se imbolnaveste si este banuita de tuberculoza, motiv pentru care este trimisa la Darjeeling pentru a se vindeca. Preocupata de sprijinirea celor nevoiasi, in trenul catre Darjeeling, are o viziune divina, care ii spune sa paraseasca manastirea si sa se dedice ajutarii saracilor de pe strazile Calcuttei. Cu acordul Bisericii Romano Catolice, se dedica intru totul oamenilor aflati in nevoie, putand sa traiasca in afara manastirii, dar fara sa isi piarda pozitia monahala pe care o ocupa.
Purtand un sari alb, Maica Tereza paraseste manastirea pentru a trai printre saraci si a le fi aproape. Astfel, incepand cu anul 1948, cand primeste cetatenia indiana, isi incepe munca pe strazi, cu toate ca nu avea parte de niciun ajutor material din partea bisericii, invatand cum sa ingrijeasca bolnavii si sa ofere sprijinul de care aveau nevoie. Castigand increderea oamenilor, a primit ajutoare din partea persoanelor din alte religii, reusind sa demonstreze cat de importanta este educatia si sa le ofere o raza de speranta copiilor care nu pareau sa aiba in ce sa mai creada.
In anul 1979, Maica Tereza primeste Premiul Nobel pentru Pace, fiind o adevarata surpriza pentru ea, acesta fiind momentul in care actiunile ei au devenit extrem de cunoscute in intreaga lume. Singura ei dorinta era sa isi revada mama si sora, insa nu a reusit niciodata, deoarece celor doua nu le-a fost permis sa isi paraseasca tara. Fara sa isi implineasca dorinta de a-si revedea mama si sora, si-a petrecut intreaga viata ajutandu-i pe cei aflati in nevoie si schimbandu-le viata. In semn de recunostiinta pentru sacrificiul realizat in numele persoanelor neajutorate din India, a fost numita in anul 1996 cetatean de onoare al SUA.
De asemenea, in anul 1997, in care Maica Tereza a murit, a fost beatificata, trecand astfel in categoria fericitilor bisericii, existand pentru cei care au apreciat-o dorinta de a deveni unul dintre sfintii bisericii catolice. Cu toate acestea, exista si persoane care nu au crezut in bunatatea actiunilor sale nobile, datorita imaginii existente in orfelinatele de care aceasta se ocupa. Astfel, conform marturiilor reporterului Donald MacIntyre, care a vizitat orfelinatele maicii din Calcutta in anul 2005, conditiile in care copiii traiau nu erau nici macar decente, iar copiii handicapati erau legati de pat, fara sa existe suficienta apa sau sapun, insa nici macar seringi sau ace pentru seringi nu existau, ingrijitorii fiind nevoiti sa le foloseasca de mai multe ori.
Totodata, prieteniile pe care Maica Tereza le avea cu persoane influente precum vaduva dictatorului albanian Hoxha, sau delapidatorul Charles Keating, cat si donatiile pe care le primea, au ridicat un mare numar de intrebari, ce au determinat punerea la indoiala a sinceritatii cu care ea actiona, mai ales ca a refuzat sa publice informatiile referitoare la destinatia pe care o aveau donatiile primite. Indiferent de cat sunt demne de luat in seama sau nu aceste posibilitati, cert este ca munca pe care ea a depus-o a sensibilizat oameni, a ajutat un mare numar de copii si a schimbat vieti, fiind una dintre cele mai influente figuri religioase ale secolului al XX-lea.
