In Romania interbelica, numarul femeilor care detineau brevet de pilot era mult mai mare comparativ cu alte tari, iar printre femeile curajoase, care nu se temeau sa se afle la carma apratelor de zbor se numara Marina Stirbei, numita si “Printesa Aviatiei Romane”. Atat nepoata lui George Valentin Bibescu si a verisoarei lui Bazu Cantacuzino, doi importanti piloti, cat si fiica printului George Stirbei, (care era fratele lui Barbu Stirbei, maresal al Curtii Regale) si a Elisabetei, aceasta devine prima femeie pilot de razboi din cel de-al Doilea Razboi Mondial. S-a nascut la Viena, pe 19 martie 1912. Desi isi descoperise dragostea fata de pilotaj, nu este acceptata cu usurinta, insa, dupa repetate incercari, este acceptata la Scoala de Pilotaj condusa de Mircea Cantacuzino, iar in anul 1932 este absolventa acestei scoli.

In anul 1935, Marina Stirbei obtine brevetul de pilot, iar in anul urmator participa la primul concurs aerian, organizat in Romania, castigand locul I. De asemenea, ia parte la un raid desfasurat in Nordul Europei, pe ruta Bucuresti – Stockholm si devine prima romanca care a zburat cu avionul, pe o vreme extrem de cetoasa, Marea Baltica. Dupa finalizarea scolii de pilotaj, si-a comandat un avion la fabricile existente in Romania, care se numea “Icar” si cu acesta a zburat pana in Finlanda, dupa ce URSS invadeaza aceasta tara, in anul 1939.

In Finlanda Marina Stirbei are ocazia sa cunoasca femeile din cadrul Societatii Femeilor Aviatoare din Finlanda, ce purta numele LOOTASVART, alcatuita de sotii de luptatori din timpul razboiului ruso-finlandez, care mergeau cat mai aproape de linia frontului pentru a fi aproape de ei si a-i putea ajuta. Cu doi ani inainte de aceasta experienta, participa, in perioada 12-14 iunie, la Budapesta, la prima conferinta Tehnica Internationala de Ajutorare Aeriana, avand onoarea sa participe din partea Aeroclubului Roman. Tot ei i se datoreaza obtinerea a doua avioane sanitare, care permiteau transportarea a cate doi raniti si a unei insotitoare.

In anul 1938, Marina Stirbei are onoare de a participa, alaturi de Virginia Dutescu, Irina Bruriana, Nadia Russo si Mariana Dragescu, la manevrele militare regale desfasurate in Galati, in calitate de membru in comitetul de conducere al Crucii Rosii Romane. Dupa experienta zborului pe un avion de transport, ce era echipat sanitar si dupa intalnirea cu femeile din organizatia LOOTASVARD propune ideea infiintarii unei escadrile sanitare, motiv pentru care face un memoriu pe care il inainteaza Ministrului Aviatiei. Ceruta cu intentii pasnice, fara sa stie ca va porni un razboi, memoriul pe care tanara pilot la inaintat este acceptat de catre Subsecretarul de stat al Aerului din Romania, iar pe data de 25 iunie 1940 ia nastere “Escadrila Alba”.

Citește și:  Anne Boleyn – "mama" Bisericii Anglicane, executată pentru adulter și incest

Prin Escadrila Alba, numita asa de catre ziaristul italian Curzio Malaparte, Marina Stirbei a creat o unitate aeriana, de avioane sanitare, care nu erau pilotate de barbati, ci de femei, fiind prima escadrila de acest gen din intreaga lume. Modul de organizare a fost inspirat din cel al femeilor finlandeze din LOTTASVARD si era formata din avioatoarele, Mariana Dragescu, Nadia Russo, Irina Burnaia, Virginia Dutescu, care, alaturi de “Printesa Aviatiei Romane” au luptat pentru salvarea ranitilor in cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Marina Ştirbey, Foto: reibert.info
Portretul Marinei Stirbei, Foto: reibert.info

Marina Stirbei s-a implicat si in ajutorarea aviatorilor raniti pe front, contribuiind la refacerea acestora prin organizarea unui sanatoriu in conacul familiei de la Darmanesti. in anul 1942 se casatoreste cu printul Constantin Basarab Brancoveanu si ii are ca nasi pe scriitoarea Martha Bibescu cu arhitectul si profesorul George Matei Cantacuzino. A avut parte de o nunta deosebit de frumoasa, fiind cea mai frumoasa nunta din Europa la acea vreme. Din nefericire, viitorul femeii pilot nu este unul stralucit, dupa aparitia comunismului in Romania, sotul ei este arestat in anul 1948, iar familia ei este lipsita de toate bunurile detinute.

Printre bunurile care ii sunt confiscate Marinei Stirbei se afla si aparatul de zbor pe care aceasta il poseda, motiv pentru care incepand cu aceasta perioada nu mai piloteaza niciodata. Sotul ei este inchis pentru o perioada indelungata, intre anii 1947- 1954 si intre 1959- 1964, iar ea este nevoita sa traiasca din putinele bunuri care i-au mai ramas, pe care le vindea. De asemenea, a fost ajutat de prieteni si de Crucea Rosie, pentru a supravietui momentelor grele prin care trecea, mai ales ca a ramas singura, cu cei doi copii ai sai, Constantin Emanuel, nascut in anul 1943 si Mihai, nascut in anul 1948.

Prin ajutorul Mathei Bibescu, Marina Stirbei reuseste sa plece din tara cu sotul si cei doi copii abia in anul 1964 si se stabilesc in Kent, Anglia. Cei doi isi cumpara o casa in Franta, unde femeia pilot se stinge din viata pe 15 iulie 2001. Fiul cel mai mare devine profesor de Istorie Rusa la Universitartea din Mamchester, iar cel mic preda matemitica la Universitatea Pierre et Marie Curie, fiind stabilit, alaturi de familie, in Franta.

Cu toate ca a fost o femeie remarcabila, care si-a riscat viata pentru a salva vietile celor raniti in razboi, fiind prima femeie pilot militar, instalarea comunismului i-a luat sotul de langa ea si de langa ce doi copii ai sai, a deposedat-o de bunurile familiei si a obligat-o sa locuiasca in conditii mizere, desi este una dintre eroinele tarii nostre, care a pavat drumul femeilor ce doresc sa urmeze o cariera in aviatie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.