Filmul “Contagion” (2011) şi serialul “Pandemic” – când ficţiunea devine realitate. La ce pot conduce ameninţările, frica, lipsa autocontrolului şi controlul excesiv al autorităţilor?

Filmul “Contagion” (“Contagion: Pericol nevăzut”), al regizorului american Steven Soderbergh, lansat în urmă cu nouă ani, prezintă evoluţia unei pandemii provocată de un virus deosebit de periculos, o ficţiune cinematografică, foarte bine documentată ştiinţific şi care, constatăm astăzi, are multe asemănări cu actuala pandemie de COVID-19.

Similitudinile cu actuala criză prin care trece omenirea a stârnit interesul publicului, astfel încât “Contagion” este singurul film, vechi de nouă ani, care a urcat rapid în preferinţe, de pe locul 270, pe locul al 2-lea, în topul Warner Bros., al celei mai mari companii americane specializată în producerea de filme şi de spectacole de televiziune.

Inspirat din epidemiile SARS (Sindromul Acut Respirator Sever), din 2003, şi de gripă porcină (H1N1), din 2009, scenariul filmului “Contagion” prezintă cu atenţie şi subtilitate efectele unui virus extrem de contagios, care se răspândeşte în întreaga lume, numit în film MEV-1, precum şi reacţiile oamenilor obişnuiţi, dar şi pe cele ale guvernelor diverselor state, ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi pe ale altor autorităţi.

La momentul premierei, scenaristul filmului, Scott Z. Burns, care a colaborat cu experţi în virusologie şi epidemiologie, declara că, pe parcursul documentării pentru film, a înţeles că, pentru comunitatea ştiinţifică, întrebarea nu era dacă o pandemie precum cea din film s-ar putea produce vreodată în realitate, ci “când”.

Printre specialiştii la care a apelat Scott Z. Burns se afla epidemiologul american Larry Brilliant, cunoscut pentru contribuţiile sale în eradicarea variolei, W. Ian Lipkin, profesor la Universitatea Columbia, Laurie Garrett, ziaristă specializată pe teme ştiinţifice şi alte personalităţi prin intermediul cărora scenaristul a avut acces la documente ale OMS.

Ce arată filmul “Contagion” (“Contagion: Pericol nevăzut”)?

În debutul filmului, se aude o femeie tuşind. Este personajul feminin, Beth Emhoff (interpretată de Gwyneth Paltrow), pacientul zero al unei pandemii care va ucide în jur de 26 de milioane de oameni, în lumea întreagă, în mai puţin de o lună. Virusul fictiv este numit, în filmul “Contagion”, MEV-1, şi se presupune (în film) că este un hibrid între un virus de gripă şi virusul mortal Nipah, apărut, la sfârşitul anilor 1990, în Malaezia.

Despre Beth Emhoff aflăm că tocmai ajunsese în Chicago, după o călătorie de afaceri în China. În numai două zile, se prăbuşeşte în convulsii, iar soţul ei, Mitch Emhoff, o duce la spital, dar femeia moare “din cauze necunoscute”. La fel sfârşeşte şi fiul său vitreg. Soţul lui Beth Emhoff pare a fi imun la acest virus.

Ca şi acum, în realitate, panica se instalează treptat, oamenii se zbat pentru a supravieţui într-o societate care se destramă, armata patrulează pe străzi, se caută tratamente, un medic, Ally Hextall, stabileşte că virusul provine dintr-un amestec genetic provenit din gripa porcină şi de la lilieci, se încearcă găsirea unui vaccin, se stabilesc rate de mortalitate, alţii încearcă să facă profit stimulând vânzările la remedii false, preşedintele ţării se ascunde într-un buncăr. Oraşul Chicago şi altele vor intra în carantină.

Între timp, doctorul Hextall, de la Centrul pentru Prevenția și Controlul Bolilor din SUA, identifică un vaccin şi, pentru a scurta timpul de validare a acestuia, îşi inoculează vaccinul, care pare a fi valid. Între timp, în SUA, se înregistrează peste două milioane de decese, şi peste 26 de milioane la nivel mondial. Se hotărăşte ca vaccinarea să se facă prin “loterie”, pe baza datei de naştere.

Dintr-un flashback aflăm că, în China, cu două zile înainte ca Beth, protagonista feminină din filmul “Contagion”, să fie infectată, un buldozer doboară un copac, din care zboară un cuib de lilieci, iar o bucată de banană infectată de unul dintre lilieci este mâncată de un porc, tăiat apoi şi preparat de un bucătar care, într-un cazinou, dă mâna cu Beth, care va deveni pacientul zero.

Ironia sorţii, unul dintre consultanţii ştiinţifici ai acestei producţii cinematografice, epidemiologul Ian Lipkin, care, în timpul în care se lucra la filmul “Contagion”, mărturisea că “o infectare poate să mă atingă şi pe mine şi pe oricine altcineva”, a ieşit pozitiv la testul COVID-19. Şi, cu toată experienţa şi informaţiile ştiinţifice pe care le deţine, nu a putut recomanda celorlalţi decât “izolare şi distanţare socială”, în condiţiile în care SUA, astăzi, este ţara în care răspândirea virusului progresează cel mai rapid.

Mai mult, cercetătorii de la Universitatea Columbia au făcut recent un apel, în premieră, către actorii din filmul “Contagion”, pentru o campanie de sensibilizare a oamenilor în privinţa măsurilor de prevenţie şi protecţie în fata COVID-19, fiind nevoie de timp până când medicii vor înţelege mecanismul de funcţionare a acestui virus.

“Pandemic” – de la ficţiunea din filmul “Contagion”, la documentarul „Pandemic”, difuzat pe Netflix, despre ameninţarea unei pandemii

Începând cu ianuarie 2020, Netflix a transmis un documentar – „Pandemic” – în şase episoade, care, la momentul respectiv, a trecut aproape neobservat, despre pericolul unei pandemii. O lună mai târziu, în plină confruntare cu coronavirusul (COVID-19), informaţiile oferite de acest documentar au fost privite deja sub o altă perspectivă, ajutând publicul să înţeleagă mai bine prin ce trece omenirea în prezent.

Prin mărturiile medicilor, cercetătorilor, ale altor cadre medicale, care luptă permanent împotriva virusurilor, este evidenţiată inevitabilitatea unei noi pandemii (ceea ce intre timp s-a si intâmplat), dar şi eforturile lor de a preîntâmpina o astfel de catastrofă şi încercările, nereuşite, ale specialiştilor de a găsi un vaccin universal antigripal.

Cele şase episoade – “Suntem vânaţi”, “Pandemia are loc acum”, “Caută, nu te ascunde!”, “Importanţa comunităţii”, “Poate rugăciunile vor ajuta”, “Fără oprire” – pun în discuţie, de fapt, condiţia umană, atât de vulnerabilă.

Încotro se îndreaptă lumea de astăzi? La ce pot conduce ameninţările, frica, lipsa autocontrolului şi controlul excesiv al autorităţilor?

Cinematografia a valorificat adesea tema “duşmanului invizibil” pentru a explora consecinţele “fricii” asupra comportamentului uman. “Epidemiile, pandemiile sunt sursa unei frici înnăscute, pentru că duşmanul este nevăzut”, spunea un cunoscut specialist în boli infecţioase, Adam Kamradt-Scott, din Australia. În subconştientul colectiv, “frica” de epidemie/pandemie ocupă un loc aparte, sublinia acelaşi doctor, “este frica războiului în care fiecare luptă cu fiecare, iar rezultatul este panica”.

Alţi specialişti consideră că “frica” de pandemie nu este inerentă fiinţei umane, nu este “înnăscută”, este o “construcţie socială”, care se dezvoltă în condiţiile în care omul se confruntă cu ceva ce nu cunoaşte şi nu poate stăpâni şi despre care informaţiile sunt contradictorii.

În plus, pe măsură ce se trece la alt “nivel” al pandemiei, se amplifică supoziţiile, se lansează “scenarii”. Este un virus generat de o mutaţie genetică? Este “scăpat” dintr-un laborator? Se ştia încă din noiembrie 2019 că se apropie o astfel de pandemie şi că va avea “o dezvoltare cataclismică”? Sau poate chiar din 2012, de când Germania se pregăteşte pentru confruntarea cu un virus necunoscut? Sau din 2015, când Bill Gates, fondatorul Microsoft, pe baza avertismentelor cercetătorilor care colaborează cu Fundaţia Gates, ar fi atras atenţia asupra necesităţii de a se lua măsuri pentru un astfel de caz?

Ce ne oferă astăzi realitatea? Străzi pustii, medici în costume de protecţie, spitale depăşite de situaţie, oameni bolnavi, disperaţi – imagini pe care le puteam vedea în ianuarie, în mass-media, în Wuhan. În prezent, pretutindeni. O “globalizare” a suferinţei, a tăcerii, a neliniştii, o “lume nouă”, cu drame umane, nenumărate, o lume reală, nu ficţiune de film, aşa cum am fi privit-o în urmă cu trei luni, indiferenţi, în faţa unui ecran TV sau cinematografic.

De la frica de pandemie, la „pandemia de frica”

Autorităţile, la noi şi în atâtea alte ţări, instituie stări de urgenţă, restricţii, “criza medicală” este laitmotivul acestor zile, la care, tot mai pregnant, se adaugă crizele economice, financiare, şomajul etc. Totul, după acelaşi tipar, multiplicat cu numărul de ţări care se confruntă cu pandemia de COVID-19, care a cuprins toate continentele.

Filmul “Contagion” şi mărturisirile scenaristului legate de convingerile oamenilor de ştiinţă, ca şi asemănarea izbitoare dintre această ficţiune şi pandemia de coronavirus (COVID-19), arată că informaţii referitoare la un asemnea risc şi la implicaţiile acestuia existau de mult timp. Şi atunci, cum se explică oare “surpriza”, deruta, neputinţa autorităţilor de pretutindeni în faţa unui astfel de eveniment dramatic şi cu atâtea urmări asupra oamenilor, ţărilor, comunităţilor de orice fel?

Dacă tot ce s-a construit în ani, decenii, se destabilizează rapid, în doar câteva săptămâni, cât de viabile au fost aspiraţiile, ţintele, programele, mecanismele lumii contemporane?

Un alt film documentar – “Demain tous crétins?”/”Mâine, toţi proşti?” – realizat în 2017, de către Sylvie Gilman şi Thierry De Lestrade, în colaborare cu Arte France, Yuzu Production şi Muzeul de Istorie Naturală, din Franţa, atrăgea atenţia asupra declinului capacităţilor intelectuale ale omului contemporan, un fel de “abrutizare în masă”, din pricina agresiunilor substanţelor toxice asupra organismului uman, nepregătit genetic şi nici mental pentru un asemenea fenomen nociv, o adevărată alta “pandemie” a secolului în care trăim.

Iar acum, frica de pandemie pare a se transforma treptat în “pandemia de frică” în faţa unui viitor neclar, în care va fi nevoie de o altă paradigmă, în care să fie protejate şi valorificate, cu adevărat, resursele vitale, intelectuale, spirituale ale omului, în care să se ia atitudine faţă de orice pune în pericol integritatea şi viaţa noastră şi a generaţiilor următoare. Homo sapiens va trebui să demonstreze că a acumulat şi înţelepciune, nu numai cunoaştere, şi că nu a devenit captiv, definitiv, într-o retorică inutilă, sterilă, despre aşa-zisa “bunăstare”, despre bani, putere, dominaţie, sfere de influenţă, progres etc.