Atunci când merg în vacanţă într-un oraş, pe lângă plimbarea pe străduţe şi savurarea mâncărurilor specifice, îmi place să caut liniştea spaţiilor verzi, indiferent că este vorba de parcuri sau grădini. La Florenţa, am stat destul de puţin şi nu am avut timp să mă documentez prea bine cu privire la grădina botanică de aici, însă mi-am potolit pofta de verdeaţă, vizitând Grădinile Boboli, un spaţiu aerisit, ce oferă o vedere spectaculoasă spre oraşul lui Michelangelo, dar şi asupra văilor din jur. Spuneam şi cu altă ocazie că Florenţa nu a fost chiar pe gustul meu şi că am rămas un pic dezamăgită de ea, la cât de promovată şi lăudată este. Sau poate că am avut impresia asta pentru că n-am petrecut destule zile aici şi n-am cunoscut-o îndeaproape. La prima vedere, oraşul mi s-a părut foarte aglomerat, cu turişti mişunând în toate direcţiile şi un du-te-vino continuu. Ca arhitectură, mă aşteptam să fie mai îndrăzneaţă, să văd piaţete, fântâni şi statui inedite, altele decât David. Palazzo Vecchio, aflat în Piazza della Signoria, a reuşit să-mi schimbe un pic prima impresie despre Florenţa, căci din turnul lui am avut parte de una dintre cele mai frumoase panorame pe care le-am admirat vreodată, cu clădirile vechi din centru şi acoperişurile armonioase, deasupra cărora se ridică mândră cupola Domului, care e imposibil să nu te surprindă prin dimensiunile sale gigantice. Măcar pentru priveliştea asta şi tot a meritat să vizitez oraşul! Nu mi-am făcut prea multe planuri cu privire la Florenţa, pentru că ştiam că timpul va fi scurt, dar am ţinut cu tot dinadinsul să vizitez Grădinile Boboli, despre care auzisem că sunt o adevărată capodoperă renascentistă. Am pornit în căutarea lor şi, după o scurtă plimbare, păşeam pe poarta de intrare dinspre Grădina Bardini, cu speranţă şi curiozitate în suflet. Grădinile Boboli se află în spatele Palatului Pitti şi au fost amenjate în secolul al XVI-lea, când au ajuns în proprietatea celebrei familii Medici, care a influenţat puternic Florenţa în perioada Renaşterii. Iniţial, grădinile ocupau o mică suprafaţă de lângă Palat, însă acestea au fost apoi extinse şi transformate într-unul dintre cele mai spectaculoase spaţii din Florenţa. Grădinile sunt opera arhitectului Nicolas Pericoli care, la început, a realizat un amfiteatru pe dealul din spatele palatului, dezvoltat şi împodobit apoi cu fântâni şi statui din piatră înfăţişând personaje din mitologia romană. Totodată, în aceeaşi perioadă, în cadrul grădinilor a fost amenajată o grotă artificială de către arhitectul Bernardo Buontalenti care, în prezent, îi poartă numele. OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA Grota are mai multe camere, însă de obicei este închisă pentru turişti, astfel că poate fi văzută doar din afară. Statuile din colţuri reprezintă patru sclavi, fiind reproduceri după sculpturi aparţinând lui Michelangelo. Nu am avut noroc, când am vizitat grădinile nu era deschisă, aşa că a trebuit să mă mulţumesc să o admir de la distanţă. Cu toate acestea, mi s-a părut destul de impresionantă. În interiorul grotei, pare că formele de pe pereţi sunt realizate din ceară şi se topesc, unele figuri fiind alungite şi asemănătoare cu cele întâlnite într-o peşteră adevărată. Imediat lângă intrarea de la Piazza dei Pitti, aproape de grotă, se află Fântâna lui Bahus, care îl reprezintă pe Pietro Barbino, bufonul de la curtea lui Cosimo I de Medici, imitându-l pe zeul roman al vinului. Statuia e destul de comică şi m-a făcut să mă gândesc la un luptător de sumo un pic mai “atletic”. OLYMPUS DIGITAL CAMERA Grădinile Boboli au fost deschise pentru public în anul 1776, iar de-a lungul vremii au suferit diferite transformări, fiind extinse de mai multe ori. În secolul al al XIX-lea, unele părţi ale grădinii capătă un aer englezesc, în urma modificărilor realizate de familia Lorriane. Dacă ar fi să descriu printr-un singur cuvânt Grădinile Boboli, acesta ar fi „diversitate”. Sunt porţiuni mai sălbatice şi aparent neîngrijite, în timp ce alte zone sunt organizate cu grijă, fiind împodobite cu tufişuri tunse cu precizie în forme elegante. OLYMPUS DIGITAL CAMERA În vest, Grădinile Boboli sunt traversate de o alee numită Viottolone, mărginită de copaci înalţi şi diferite statui sau grupuri statuare. M-am bucurat să descopăr, în sfârşit, nişte statui mai altfel, care spun o poveste şi te invită să-ţi pui imaginaţia la joacă, în încercarea de a descoperi care este explicaţia posturilor şi gesturilor. Chiar şi aşa, nu ar fi stricat câte un scurt comentatiu la fiecare dintre ele. OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA La capătul Viottolone, se află Isolotto, o insulă mică având în centru un bazin cu apă şi o fântână. Din colţuri, veghează statui sub forma unor creaturi marine ciudate, un fel de peşti-balauri. OLYMPUS DIGITAL CAMERA În spatele Palatului Pitti, se întinde amfiteatrul, o terasă vastă, destul de simplă şi elegantă. Aici, mi-au atras atenţia tufişurile tăiate î
n forme geometrice precise, nu foarte mari, însă de bun gust. Pe margine, amfiteatrul este decorat cu urne şi statui clasice, având în mijloc un obelisc egiptean. Mai în spate, urcând, am dat peste un mic iaz, cu o fântână în centru reprezentându-l pe Neptun. OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA Una dintre pajiştile grădinii era ocupată de un grup de copii care alergau veseli în toate părţile, bucurându-se de ieşirea în aer liber. Locul este numai bun de un picnic, însă fiind în timpul săptămânii nu era prea aglomerat. Mi s-a părut interesantă şi statuia cu aspect crăpat înfăţişând o parte dintr-un chip uriaş, aparţinând, probabil, lui David. OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA Grădinile Boboli au multe locuri de panoramă de unde se pot admira atât Florenţa, cât şi zonele din jur, iar priveliştea este, într-adevăr, extraordinară. Fiind mare amatoare de astfel de imagini, nu am putut decât să mă bucur de oraşul care se întindea mândru în faţa mea, aşa că am savurat din plin aceste clipe. Dintr-un alt punct, pot fi admirate dealuri verzi, cu căsuţe ascunse printre chiparoşi înalţi. OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA Mi-ar fi plăcut să văd mai multe flori, nu doar verdeaţă şi ceva mai multă imaginaţie în formele grădinilor. Însă poate că iar am plecat eu cu aşteptări prea mari la drum. 🙂 Cu toate astea, cred că Grădina Boboli e un loc numai bun de explorat, care are pregătite multe surprize ce aşteaptă să fie descoperite. Aş fi vrut să am mai mult timp la dispoziţie ca să bat fiecare colţişor şi să aflu fiecare poveste şoptită de formele sinuoase ale arbuştilor, dar vreau să sper că mă voi revanşa data viitoare. Dacă doriţi să vizitaţi Grădinile Boboli, puteţi cumpăra un bilet care vă oferă acces la acestea sau un bilet care vă permite accesul atât la spaţiile verzi, cât şi la Palatul Pitti.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.