FFoca cu coama (Otaria byronia)oca cu coama (Otaria byronia) este un reprezentant al carnivorelor marine din regiunileor din sudul, estul si vestul Americii de Sud. Prefera zonele de coasta din Peru, Argentina, Chile dar si din Insulele Maldive. Multe exemplare populeaza si Insulele Falkland. Numele de foca cu coama vine de la faptul ca are pe partea dorsala in zona umerilor blana formata din peri lungi si desi, care creeaza aspectul unei coame. La mascul acest aspect de blana deasa apare si in partea toracelui, fapt ce face sa para mai robust, cu un cap foarte mare.

Anatomia acestui animal se aseamana cu cea a leilor de mare care apartin familiei Otariidae. Masculii pot ajunge la lungimea de 2,6 m si greutatea de 300 kg, iar femelele sunt putin mai mici, au lungimea de aproximativ 2 m si greutatea de 150 kg. Coloritul femelelor este maroniu-deschis cu diferite pete ce apar pe tot corpul, iar al masculilor este maroniu-inchis. Au ochii mari, cu irisul de culoare neagra sau maro, gura mare, cu partea superioara prevazuta cu mustati lungi, iar maxilarele au dinti si molari ascutiti, nasul este indreptat in sus, iar urechile si narile se pot inchide cand animalul sta sub apa. Corpul este de forma cilindrica, se ingusteaza spre partea posterioara inferioara, terminandu-se cu o coada de forma unui ciot.

Foca cu coama (Otaria byronia) - ColonieDe multe ori aceste foci vaneaza in grup, mai mult noaptea, inoata la adancimi mici, la distante de cel mult cinci kilometri de coasta, pentru a se hrani cu diferite specii de pesti si cefalopode. Prefera in special calamarii, caracatitele si hamsiile. Desi au corpul masiv, in apa au capacitatea de a fi foarte mobile si a se misca foarte rapid, fapt ce face sa fie admirate pentru supletea cu care se deplaseaza. Ziua prefera sa stea mai mult pe uscat, pentru a dormi si a se incalzi la soare. Cand stau pe tarm par lenese, au miscari greoaie, insa la cel mai mic pericol se arunca in apa, pentru a scapa. Datorita formei membrelor, posibilitatile lor de miscare pe sol sunt destul de limitate. Desi au urechile mici, auzul este bun, insa celelalte simturi – olfactiv si auditiv – sunt mai putin dezvoltate.

Citește și:  Prundărașul gulerat mic, o pasăre migratoare din familia Charadriidae

In lunile august-decembrie, cand este perioada de reproducere, focile sunt observate in grupuri alcatuite din 16 femele si 1-2 masculi. De multe ori masculii emit sunete stridente si se lupta intre ei pentru castigarea femelelor si apoi pentru apararea acestora. Unele grupuri sunt dispersate din cauza masculilor tineri, care vor sa se imperecheze cu femelele ce alcatuiesc aceste colonii si astfel acesti intrusi reusesc sa castige cateva femele din teritoriul in care au patruns. Aceste zone de colonie si reproducere sunt folosite apoi tot timpul anului pentru odihna.

Dupa o perioada de gestatie de 350 de zile, fiecare femela face doar cate un pui. Acestia se nasc in lunile decembrie-februarie si chiar dupa una sau doua luni sunt capabili sa intre in apa. Totusi puii sunt alaptati de mame o perioada de un an, apoi sunt intarcati si nevoiti sa-si caute hrana singuri. Cei mai mari dusmani naturali ai lor sunt rechinii si balenele ucigase.

Foca cu coama face parte din ordinul Carnivora, genul Otaria. Aceasta specie este destul de vulnerabila, deoarece in ultimii ani numarul de exemplare a scazut foarte mult, ele fiind vanate intens de pescari, pentru carnea si blana lor. In anumite locuri vanatoarea lor s-a practicat cu multa cruzime, de aceea astazi foca cu coama este protejata prin lege, astfel in multe tari uciderea ei este interzisa.

Video – Foca cu coama (Otaria byronia):

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.