Foca de Groenlanda (Pagophilus groenlandicus) traieste in nordul indepartat, din Atlanticul de Nord pana in Oceanul Arctic. Este cunoscuta si sub denumirea de ,,foca cu sa” datorita desenului ce apare pe spatele masculului, care se intinde de la umeri pe ambele parti. La femela aceste marcaje sunt atat de deschise, incat culoarea lor se dizolva si desenul nu apare deloc.
Această specie de foci este cunoscută pentru desenul specific de pe spatele masculilor, care seamănă cu o „șa” și care le oferă un aspect distinctiv.
Caracteristicile fizice ale focilor de Groenlanda
La maturitate aceste foci ajung la lungimea de 1,7-1,8 m si greutatea de 130-140 kg. Au corpul robust, de culoare gri-argintie mai inchisa pe partea dorsala si mai deschisa pe partea ventrala. Capul este mic, gatul gros, coloana vertebrala flexibila, ochii sunt mari, negri si destul de apropiati pe fata lata.
Dieta și obiceiurile de hrănire
Hrana lor consta in principal din pesti si diferite nevertebrate – in special cod, hering, krill, capelin. Cei mai mari dusmani ai acestor foci sunt oamenii – care le vaneaza in numar mare pentru blana lor foarte cautata – apoi balenele ucigase, rechinii si ursii polari. Inotatoarele frontale sunt mici, iar cele dorsale sunt mult mai mari, puternice si indreptate spre spate.
Pentru a se imperechea, in lunile februarie-aprilie, calatoresc in grupuri compacte si zgomotoase spre coastele din Marea Alba, Insula Jan Mayen, Insula Magdalena si Insula Newfoundland. In afara sezonul de imperechere ajung pe coastele din Marea Kara, Groenlanda, Golful Hudson, Norvegia, Islanda.
Împerecherea și grija pentru pui
Femelele lupta intre ele pentru a-si ocupa un teritoriu, iar masculii se rivalizeaza intre ei pentru drepturile de imperechere. Doar masculii mari si foarte puternici pot sa obtina un teritoriu si sa-si aleaga o femela. Perioada de gestatie la acesta specie este de 11 luni (in care intra si 4-5 luni de hibernare), dupa care dau nastere intotdeauna la un singur pui. Cam in lunile februarie-martie apar puii care au corpul acoperit cu blana alba la fel ca la ursii polari.
Fiecare pui este alaptat si crescut de mama aproximativ o luna, apoi este abandonat de aceasta. Dupa ce puiul a fost intarcat, femela se poate imperechea iar cu un mascul. Cam in 8-10 zile dupa ce a fost abandonat, puiul sta singur pe gheata pana ce naparleste pentru prima data, parul alb fiind inlocuit cu pielea cenusie asemanatoare adultilor.
Femelele ajung la maturitatea sexuala dupa 3-7 ani, iar masculii dupa 7 ani. Speranta de viata la focile de Groenlanda este de pana la 35 de ani.
Foca de Groenlanda face parte din ordinul Carnivora si familia Phocidae. Nu este o specie pe cale de disparitie.
Adaptările la mediul arctic și modul de supraviețuire
Foca de Groenlanda este echipată pentru a trăi în condițiile aspre ale Oceanului Arctic. Blana sa densă și stratul gros de grăsime subcutanată îi oferă protecție termică, reducând pierderile de căldură în apa rece. Culoarea gri-argintie a corpului și desenul specific pe spate ajută la camuflajul în mediul său natural, fiind util în fața prădătorilor, precum urșii polari și rechinii.
În plus, focile sunt scufundătoare experimentate, având o capacitate crescută de a reține oxigenul în organism pentru a rezista perioadelor lungi sub apă, ceea ce le permite să vâneze eficient și să evite prădătorii. Aceste adaptări fac din foca de Groenlanda o specie bine adaptată la viața în mediile extrem de reci, asigurându-i supraviețuirea în ciuda condițiilor dure din habitatul său.
