Foridele sunt specii de muste care traiesc intr-o mare varietate de habitate, in toata lumea, dar mai ales in zonele tropicale si subtropicale. Sunt intalnite pretutindeni, in zone impadurite, deschise, cu pajisti, de campie, deal sau munte, chiar si in zone semi-aride. Datorita faptului ca au toracele bine dezvolat si un aspect ciudat sunt numite muste cu spate incovoiat. Fac parte din familia Phoridae, ordinul Diptera si pana in prezent au fost impartite in 3000 de specii.
De la hrănirea cu materie organică aflată în putrefacție până la atacurile asupra ciupercilor de cultură, foridele joacă un rol important în ecosistem, dar pot cauza și pagube economice semnificative.
Foridele adulte pot trai doar o zi sau pana la cateva saptamani, in orice caz durata lor de viata este scurta. Hrana lor consta din lichide, sucuri de plante, nectar, substante de la animale vii sau moarte, iar scopul este de a se reproduce.
Caracteristicile fizice ale foridelor
Majoritatea speciilor au lungimea corpului cuprinsa intre 0,5-6 mm si coloritul in nuante maronii, galbene sau negre. Exista si specii rare care masoara si 7 mm, sau care sunt foarte mici, de ordinul zecimilor de milimetru.
Aripile mici anterioare prezinta nervuri transversale, iar cele din spate sunt mai lungi, usor maronii, cu nervuri longitudinale. Capul acestor insecte este destul de mic comparativ cu marimea corpului si intors in jos. Antenele sunt foarte subtiri si la prima vedere par nesegmentate, insa in realitate au doua mici segmente bazale si al treilea mai lung ca un filament.
Picioarele din fata sunt de lungime medie, subtiri, iar cele din spate sunt mult mai robuste datorita femurului puternic, turtit pe lateral. Corpul are o forma alungita, este acoperit cu numerosi perisori.
Abdomenul este de forma conica sau cilindrica, foarte bine dezvoltat. Femela prezinta un organ pentru depunerea oualor numit ovipozitor. In timpul vietii o femela poate produce cateva sute de oua, deci este caracterizata printr-o fertilitate foarte mare. Perioada de incubatie este destul de scurta, ouale eclozeaza dupa 24 de ore.
Larvele foridelor se dezvolta intr-o perioada destul de scurta de timp, cuprinsa intre 2-4 saptamani. Au corpul de cel mult 1 cm si coloritul alb-galbui-deschis sau simplu albicios. Sunt mari consumatoare de materie organica aflata in stare de putrefactie.
Comportamentul și alimentația foridelor
Exista si forme nacrofage, fitofage, sau care traiesc ca paraziti de insecte. Unele specii se comporta ca animalele de prada, mananca melci, insecte, albine, furnici, termite, paianjeni, muste, afide, larve de tantari, oua de muste si viermi.
De asemenea sunt mari amatoare de ciuperci, astfel deseori pot ataca ciupercile de cultura si produce mari daune economice. Ocazional se hranesc si cu plantele de cultura, cu seminte, muguri si fructe, astfel se transforma in mari daunatori. Sunt purtatoare de boli, pot imbolnavi albinele de ciuma sau infecta animalele sau chiar omul de holera.
In emisfera nordica apar frecvent mustele Anevrina Thoracica care sunt concentrate in sol, mai ales in musuroaie de cartita, dar si pe cadavrele de animale. In Europa apare specia Megaselia Goidanichi considerata cel mai mare daunator al porumbului.
Foridele au miscari caracteristice, sunt foarte rapide, cand sunt amenintate sau perturbate se smuncesc brusc, fac pauza si zboara iar.
Foridele și impactul asupra agriculturii
Deși sunt mici, foridele pot provoca daune economice considerabile în agricultură. Unele specii atacă culturile de ciuperci, reducând semnificativ producția. Alte specii se hrănesc cu semințe, muguri și fructe, afectând randamentul culturilor. În Europa, specia Megaselia goidanichi este un dăunător recunoscut al porumbului, iar în alte regiuni, aceste muște pot deteriora recoltele de legume sau fructe.
Importanța foridelor în ecologie
Pe lângă rolul lor de dăunători, foridele contribuie la reciclarea materiilor organice. Acestea accelerează procesul de descompunere prin consumul de materie organică în putrefacție și larvele lor sunt o sursă importantă de hrană pentru alte insecte și animale. Totodată, speciile prădătoare controlează populațiile de alte insecte, precum afidele sau larvele dăunătoare, contribuind astfel la menținerea unui echilibru ecologic.
