Dupa cum sugereaza si numele, crocodilul preistoric Gracilisuchus, (gracilis in limba greaca inseamna gratios, iar soukhos inseamna crocodil) era o creatura micuta, corpul masurand 50 de centimetri in lungime.
A trait in Triasicul mediu, in perioada cuprinsa intre 245-228 de milioane de ani in urma si a fost descoperit in Argentina, in anul 1972, de catre paleontologul Alfred Romer. Se hranea cu animale mici, precum soparlele si traia in zonele de mal.
O caracteristica foarte interesanta intalnita la crocodilul Gracilisuchus consta in faptul ca membrele posterioare erau mult mai lungi fata de cele anterioare, motiv pentru care putea sa mearga pe doua picioare. Avand o pozitie bipeda a corpului, se putea deplasa cu usurinta, reusind sa alerge dupa animalele mici, care erau foarte rapide.
La inceput a fost considerat un dinozaur, datorita faptului ca era un animal biped, care se deplasa repede pe cele doua picioare, chiar daca isi putea folosi toate cele 4 membre pentru a merge. De asemenea, coada lunga, pe care si-o folosea pentru a-si mentine echilibrul si botul mic il asemanau foarte mult cu un dinozaur.
Cu toate acestea, Gracilisuchus a fost considerat de catre paleontologi un crocodil timpuriu, dupa ce au studiat gleznele, coloana vertebrala si scheletul acestui animal. Conform acestei constatari, acest animal se afla in stransa legatura cu stramosii crocodililor de astazi. Pe langa cele doua membre posterioare care erau mai lungi, avea si doua randuri de solzi pe spate.
Gura era prevazuta cu dinti ascutiti si lungi, iar craniul era alungit, cu orbite mari si rotunde. Alaturi de celelalte animale preistorice si acest crocodil face din misterele Pamantului de acum sute de milioane de ani.