Dependentă de fațadele mediului înconjurător, arta stradală dă o definiție a omului creator,  imposibil de oprit atunci când vine vorba să își exprime ideile artistice. El nu ia în stăpînire o foaie, un șevalet sau suprafața unui perete din casă, ci își întinde spațiul de lucru în conformitate cu viziunea lui.

Graffiti, ca formă de comunicare vizuală, se exprimă în mediul urban prin desene realizate pe suprafețe mari și în locuri vizibile astfel că, trecătorul are posibilitatea să se rupă de peisajul clădirilor monotone și să ia contact cu un mesaj artistic formulat răspicat. Fie că se folosesc de stațiile de autobuz, de panourile publicitare, vagoane și multe ale locuri, “grafferii” opun rezistență măsurilor care cer limitare artistică.

Cu cât locul destinat desenului este mai privat și ilegal, cu atât este o perfomanță mai mare să îl facă. Atunci când proprietarii sau municipalitatea nu își exprimă acordul cu privire la un anume desen sau o inscripție în spațiul public, se vorbește despre graffiti. Deci, dacă performanța artistului este direct proporțională cu alegerea și desenarea unui loc „cât mai interzis”, cu siguranță nu își va refuza oferta asta. Fiecare artist sau grup de artiști are/au tagg-ul său/lor, o semnătură proprie care indică aparteneța suportului de lucru, la o serie de locuri publice luate în posesie. Caracterul graffiti-ului este ilicit și cu atât mai mult nu poate fi catalogat drept formă de artă în cazul în care desenul se prezintă sub forma unei mâzgălituri.

grafiitii2

Ce s-ar întâmpla dacă, pentru o scurtă perioadă de timp, zone ale orașului ar fi puse la dispoziția “graffer”-ilor? Cu siguranță, multe dintre fațadele clădirilor care „opun” rezistență ochiului artistic ar fi transformate peste noapte în povești suprarealiste.

Graffiti este foarte diversificat, având legătură directă cu creativitatea individuală. Prin ele, mesajele sunt la fel de diversificate ca cei care s-au mobilizat să le facă. Mesaje politice, sociale, încurajări, declarații de dragoste sunt doar câteva dintre cele care sunt expuse public cu ajutorul graffiti-ului. Astăzi se procedează exact cum se proceda și în urmă cu mii de ani în Roma Antică sau Tikal, orașul mayaș. De când au învățat să folosească instrumentele scripturale, anonimii au găsit, ca formă de exprimare, graffiti-ul, vandalizând obiecte sau spații comune ale colectivității.

Graffiti-ul modern își găsește începuturile în anii 1920, când metroul din New York a fost acoperit cu desene și inscripții, realizate de artiștii bandelor de cartier. Legătura directă dintre cultura hip-hop și graffiti a rămas intactă de-a lungul timpului, hip-hopul încorporând elemente eterogene precum tehnologie, artă și cultură urbană, asemenea desenelor graffiti. Marile centre urbane ale lumii, zonele sărace au devenit suportul mesajelor politice și sociale formulate pe ziduri și clădiri.

Însă artiștii “grafferi” talentați și-au primit recompensa prin deschiderea porților galeriilor de artă. Este cazul artistului plastic american Jean-Michel Basquiat care descoperă pictura prin graffiti la 17 ani și care trece repede din stradă în galerii și, ulterior, în sălile de muzeu.

Citește și:  Păsări de pradă - găile sau șorlițele din genul Milvus
Sursa: artsnapper.com
Sursa: artsnapper.com

Denumirea de artă stradală putea fi câștigată de graffiti în momentul în care desenul sau inscripția, realizate cu acordul sau chiar la cererea proprietarului, depășeau ideile comune și tezele clasice și conformiste.

Câțiva dintre “grafferii” actuali cărora li s-au acordat merite pe drept:

Miss Van

Este recunoscută pentru compozițiile ei suprarealiste, a femeilor care poartă măști.  Și-a început activitatea de “graffer” de la vârsta de 18 ani, pe străzile din Toulouse, Franța. Lucrarea ei a provocat o serie de reacții negative din partea grupurilor de feministe care au obiectat imaginea femeilor din desenul ei.

Sursa: brooklynstreetart.com
Sursa: brooklynstreetart.com

Gaia

Student al facultății de artă în Baltimore, S.U.A, Gaia a redefinit formele peisajelor străzilor din Baltimore, Chicago, St. Louis, Detroit și Miami. Desenele lui nu sunt o formă de celebrare, ci o modalitate de a reînvia o parte din istorie investigând oamenii și selectând atent desenele reprezentative pentru oamenii și locurile aferente. De exemplu, în anul 2001, Gaia a pictat portretul industriașului american Henry Flagler pe zidurile orașului Florida datorită implicării lui Flagler în transformarea Coastei Atlantice a Floridei.

Sursa: matadornetwork.com
Sursa: matadornetwork.com

Blu

Blu a devenit faimos în anul 1999 datorită unei serii de graffiti-uri ilicite pictate în centrul istoric și suburbiile Bologniei, Italia. În anul 2001, când începe să picteze cu vopsele pentru casă întinzându-le cu un băț de telescop în capătul căruia se afla o rolă. Noua soluție i-a permis creșterea suprafeței de lucru, respectiv a vocabularului vizual: figuri umane gigantice, dramatice, sarcastice, parcă luate din comics-uri, au început să apară de-a lungul străzilor din Bologna.

Sursa: matadornetwork.com
Sursa: matadornetwork.com

ROA

ROA originar din Ghent, Belgia este un alt “graffer” înzestrat, căruia niciun perete nu-i poate ține piept. Creațiile artistului au același tipar, dar întotdeauna îmbrăcat într-o formă nouă și anume imortalizarea animalelor într-un mod bizar, în spații publice.

Sursa: matadornetwork.com
Sursa: matadornetwork.com

David Choe

Choe a realizat graffiti-uri dintotdeauna însă, banii și i-a strâns din plățile pentru desenele realizate pe sediul central al clădirii Facebook. Creațiile sale pot fi găsite și pe cover-ul albumului „Collision Course” cu semnăturile Jay-Z și Linkin Park.

Sursa: matadornetwork.com
Sursa: matadornetwork.com

Saner

Saner este un artist recunoscut internațional fiind ilustrator, grafician și “graffer”. Creațiile sale au fost expuse în galerii din Mexic, S.U.A., Londra, Berlin și Barcelona. Influențela aspra lor vin din obiceiurile și folclorul Mexicului și din misticism.

Sursa: matadornetwork.com
Sursa: matadornetwork.com

Artiștii stradali enumerați mai sus sunt doar câțiva dintre cei care, pe zidurile clădirilor, oferă o perspectivă și impregnează trecătorului ideea de nelimitare, de vast creativ. Astfel, întrebarea care rămâne este: „Cât de ilegal este legal?” Chiar dacă ilegalitatea provine din refuzul proprietarilor sau municipalităților de a li se picta clădirile, arta în sine transformă ilegalul în legal.

O structură anostă își merită propria culoare, iar o stație de autobuz trebuie să fie mai primitoare pentru zilele ploioase de aștepare…

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.