Pe versantul estic al Anzilor, in cele mai mari pesteri montane traieste o specie de pasari – guacharo – care prezinta caracteristicile unor pasari de prada si un comportament similar liliecilor. Arealul lor este format din regiunile de nord si centrale ale Americii de Sud, zboara in Panama, Venezuela, Columbia, de-a lungul Anzilor, in Guyana, Trinidad, Bolivia, Peru si Ecuador.

Numele stiintific al speciei este Steatornis caripensis si a fost ales de Alexander von Humboldt, cel care a descoperit-o in anul 1799. Numele de Caripensis se refera la raul Caripe din Venezuela, unde a fost vazuta aceasta pasare prima data.

Aceste pasari formeaza colonii mari in intunericul de nepatruns al pesterilor, au un stil de viata ca al liliecilor, insa dieta lor este formata din fructe. Coloniile pot numara pana la 40-50 de exemplare. Pe timp de noapte parasesc aceste adaposturi intunecate ca niste sanctuare si zboara in stoluri spre padurile din apropiere unde cauta fructele lor preferate (mai ales cele de palmier si laur).

Calatoria lor poate fi pe o distanta foarte mare de cca. 70 km. Sunt extrem de galagioase, scot sunete asurzitoare, insa emit si semnale joase care sunt diferite de cele ale liliecilor. Localnicii spun ca sunetele de guacharo se aseamana cu un planset sau geamat al unui om suferind. Ecolul ce se aude prelung le ajuta pe aceste pasari sa gaseasca foarte usor iesirea din adancul pesterii. De asemenea este un mod de comunicare intre exemplarele acestei specii.

Reprezentantii cei mai mari de guacharo ajung la o lungime a corpului de 45-49 cm, greutatea de 400 g si anvergura aripilor de 1,13 m. Se remarca prin acuitatea vizuala foarte buna, pasarile avand vederea excelenta ca si a bufnitelor care vaneaza noaptea. De asemenea simtul mirosului este foarte bine dezvoltat.

Citește și:  Chira (Sterna paradisaea), rândunica de marea arctică
Steatornis caripensis
Steatornis caripensis

Penajul le camufleaza perfect in mediul lor natural. Au un colorit rosiatic-maroniu cu numeroase pete albe pe cap, gat, partea dorsala si ventrala a corpului, dar mai ales pe aripi. Intre mascul si femela nu apare un dimorfism sexual pronuntat, ei au penajul similar, doar marimea corpului este putin mai mica la femela.

Aripile sunt lungi, la fel si coada, iar picioarele sunt robuste dar scurte. Capul este mare iar ciocul este impresionant, ascutit si curbat in jos, cu ajutorul lui prinde fructele si eventual transporta hrana la cuib.

In perioada de reproducere femela depune 2-4 oua albe in cuib si le cloceste impreuna cu masculul timp de 23 de zile. Cuibul este construit in pesteri, din noroi, excremente, fructe putrezite si seminte. Dupa eclozarea oualor si aparitia puilor, parintii au grija de ei, ii ocrotesc de pradatori si ii hranesc cu fructe de palmier. Puii se dezvolta relativ repede, datorita hranei din abundenta (carata in cioc de pasarile mature) acumuleaza grasime si astfel ajung sa aiba greutatea chiar de doua ori mai mare ca a adultilor.

Spacia guacharo face parte din ordinul Caprimulgiformes, familia Steatornithidae si nu este in pericol de disparitie.

Video – Guacharo:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.