Hanul Gabroveni este unul dintre cele mai cunoscute hanuri din Bucureşti. Se află pe strada Lipscani şi a fost inclus pe lista monumentelor istorice din capitală, în momentul actual fiind în curs de restaurare.
Hanul a fost ridicat între anii 1804-180, deşi există anumite ipoteze conform cărora acesta ar fi existat încă din anul 1739. Ipotezele sunt bazate pe câteva însemnări de-ale lui Jean Claude Flachat, în care se menţionează că Hanul Gabrovani i-ar fi aparţinut lui Constantin Mavrocordat.
Francezul era secretar domnesc şi obişnuia să-şi scrie memoriile. Într-una din lucrări, acesta povesteşte cum Mavrocordat a ridicat un „bezesten” pentru a celebra gloria de care avea parte – termenul desemnează o clădire asemănătoare unei hale, de formă pătrată, iar hanul are chiar această formă. Francezul a mai scris că locul era foarte popular, fiind frecventat de tot felul de negustori turci, greci sau unguri.
Cu toate acestea, de-a lungul timpului au fost efectuate mai multe săpături arheologice pe teritoriul Hanul Gabroveni, iar acestea infirmă faptul că hanul este acelaşi cu bezestenul lui Flachat. Astfel, arheologii au stabilit că hanul a fost construit pe locul unor case din cărămidă. Locul în care se afla (între străzile Lipscani şi Gabroveni) era situat lângă Curtea Domnească, iar astăzi face parte din centrul istoric al Bucureştiului.
Casele care au fost dărâmate datau din secolele XV – XVII, dispărând odată cu începutul secolului al XIX-lea, când a început dezvoltarea comercială a capitalei de astăzi. Aşa a apărut Hanul Gabroveni, care era împărţit în două: etajul era destinat camerelor pentru negustori, iar la parter se aflau magazine în care se vindeau produse textile.
Hanul dispunea şi de porţi masive, din lemn de stejar, dar cu feroneria din fontă. Nu a durat mult până când hanul a devenit unul prosper şi popular – jumătatea secolului al XIX-lea îl găseşte în perioada de maximă înflorire, când toţi negustorii doreau să se odihnească în el.
Atunci când influenţa franceză era prezentă în Bucureşti, la începutul secolului al XX-lea, hanul a fost redenumit: Hotel Gabroveni – Universal. A trecut cu bine peste cele două Războaie Mondiale, făcând în continuare parte din peisajul comercial. Chiar şi în timpul regimului comunist a fost păstrat acest caracter şi, deşi au fost înaintate câteva proiecte de reabilitare, acestea nu s-au concretizat şi Hanul Gabroveni a ajuns într-o stare jalnică.
După Revoluţia din 1989, autorităţile române au concesionat clădirea, singura condiţie fiind aceea că societăţile comerciale cărora le revenea clădirea să se ocupe de restaurarea ei. Acest lucru nu a mai avut loc, iar societăţile au fost date în judecată – în cele din urmă, procesul a fost câştigat de primărie şi edificiul a fost evacuat.
O altă intenţie de reconsolidare a Hanului Gabroveni a aparţinut Ministerului Culturii, însă acestea au fost stopate în niciun an de la demararea lor. Cu toate acestea, Primăria capitalei a reuşit să acceseze, în anul 2009, fonduri europene, iar în anul 2012 a început o amplă lucrare de restaurare a acestui edificiu.
Se pare că lucrările vor fi gata în anul 2014, iar beneficiarul este ARCUB, adică Centrul de proiecte culturale al Primăriei Capitalei. În interiorul edificiului, vor fi amenajate birouri ale ARCUB, dar şi săli în care se vor putea ţine conferinţe sau cursuri. De asemenea, clădirea va beneficia şi de o librărie, o ceainărie sau o cafenea şi chiar un magazin de suvenire.
Hanul Gabroveni nu este doar un monument, ci și un centru cultural activ, găzduind evenimente, expoziții și ateliere ce reînvie tradițiile și meșteșugurile locale.
Înconjurat de cafenele, magazine de artizanat și galerii de artă, hanul este astăzi un punct de întâlnire pentru artiști, istorici și turiști, devenind un simbol al renașterii culturale a zonei Lipscani.
