Hiena, denumita stiintific Crocuta Crocuta, este frecvent intalnita in zonele cu iarba, zone de preerie sau pajisti, dar si in zone de padure, zone desertice, savane, la marginile muntilor si ale padurilor. Hienele sunt animale ce traiesc organizate in clanuri, in care intra aceste animale in functie de gradul lor de rudenie si la un atac din partea altor clanuri se apara intre ele.
Cum sunt organizate clanurile de hiene
Hiena patată (Crocuta Crocuta) este un carnivor de temut, cunoscut pentru organizarea sa socială complexă și pentru rolul său crucial în ecosistemele africane. Trăind în clanuri puternic structurate, aceste animale dezvoltă legături strânse bazate pe rudenie și comunicare eficientă. Teritoriile lor sunt atent marcate și apărate de fiecare membru al clanului, iar rolul femelei este central în viața de zi cu zi. În acest articol vom explora comportamentele și caracteristicile unice ale acestor animale fascinante.
Cel mai de pret loc al hienelor este vizuina deoarece acolo isi cresc puii si ii apara si cu pretul vietii lor. Aceasta vizuina este de regula construita pe un deal inalt sau pe orice teren plasat mai sus, iar la suprafata are mai multe tuneluri subterane care acopera intrarea principala.
Hienele sunt bine cunoscute pentru faptul ca ele isi marcheaza mereu teritoriul si patruleaza in interiorul sau, iar in timpul acestei actiuni emana un miros deosebit de puternic printr-o substanta secretata de glandele anale.
Hienele au o alimentatie cu un continut foarte ridicat de minerale, motiv pentru care, fecalele lor sunt de culoare alba. Intre ele comunica foarte usor, se respecta reciproc, raspund rapid la miscari sau la chemari, marcate de pozitii si diverse semnale.
Sunt destul de previzibile chiar si pentru om, mai ales in urma studiilor asupra acestora, iar fata de clanul din care fac, hienele isi arata intentiile clare a actiunilor ce vor urma. De exemplu, daca hiena isi ridica coada, este semn ca va trece la atac, daca o tine dreapta in sus inseamna ca este excitata, daca o tine pur si simplu jos inseamna ca doar se plimba, are o stare neutra. Atunci cand este speriata, hiena isi tine coada intre picioare, o alipeste de burta si apoi fuge iute.
Rolul femelelor în ierarhia clanului
O femela din aceasta specie da nastere la doi, trei sau patru pui, care se nasc cu ochii deschisi fata de majoritatea mamiferelor. Puii sunt alaptati pentru aproximativ un an si jumatate, desi incep sa consume carne chiar de la cinci luni, dar avand in vedere ca hienele nu duc prada la vizuina si nici nu pot lua puii la vanatoare asa de mici, ei consuma carne doar ocazional. Abia la varsta de un an, puiul pleaca in recunoastere cu mama, mergand ori sa vaneze ori sa caute mortaciuni.
Teritoriu și metode de apărare
Hienele scot niste sunete ciudate asemanatoare urletelor umane sau bocetelor si mai au si acea caracteristica bine cunoscuta pe care oamenii o numesc „ras”. Toate aceste zgomote sunt folosite pentru a anunta membrii din clan de diverse situatii neplacute sau de o prada capturata, iar membrii clanului pot percepe acele semnale de pe o raza de cinci kilometri.
Hienele consuma de obicei produse animale, nu au nici o problema cu resturile lasate de pradatoare mai mari sau cu lesurile gasite pe terenul de vanatoare, consuma si vegetatie iar un lucru curios este faptul ca potrivit unor cercetari, distrug chiar si oale si tigai din aluminiu, lucru greu de crezut, dar poate ca din cauza lipsei de hrana recurg si la astfel de rezultate.
Exista trei specii de hiene, aceste fiind: hiena patata, hiena cu dungi si hiena maronie. Primele doua pot fi gasite cu usurinta in Africa de Est iar cea de-a treia, fiind de talia mai mica si mai sfioasa, traieste in Africa de Sud. Inca un lucru neobisnuit la aceasta specie este acela ca in relatia cu masculul, femela este cea care domina, fiind mai dezvoltata, avand o greutate cu aproximativ 1,3 kg mai mult.
Aceste animale nu au organe reproducatoare de sex masculin sau feminin si nici nu-si pot schimba sexul asa cum considera multi oameni, in cazul in care doresc sa o faca. Desi femela are organe reproducatoare care se aseamana intr-o oarecare masura cu cele ale masculului, organele reproducatoare ale femelei sunt clar feminine.
Doar ele sunt cele ce au grija de pui si fiind mai puternice fata de masculi, adesea ii apara de ei, deoarece masculii hiena au tendinte de canibalism de mult ori. S-a dovedit ca aceste animale pot trai aproximativ aproximativ 25 de ani in captivitate si ajung la o inaltime de maxim 88 de centimetri, iar perioada lor de gestatie este pana la 110 zile.
Comportamentul alimentar și adaptările hienelor
Hiena patata este una dintre cele mai iscusite vanatoare, ea este oportunista si vicleana, alege mereu cea mai usoara modalitate de a-si atrage hrana in capcana. Ea va ignora cu siguranta hoiturile proaspete din zona de prada, daca simte ca in apropiere exista si niste pui ai altor animale pe care ii poate vana. Consuma de regula si oase, materiale vegetale, dar si mortaciuni si excremente ale altor animale.
Hiena poate sa digere aproape tot dintr-o prada inafara de par, coarne si copite, sunt pradatoare mai mult de noapte si atunci cand ies la vanatoare daca au noroc, ceea ce e imposibil sa nu se intample, nu vor lasa nici un semn in urma, doarece se poate spune ca „ling tot de la fata locului”. Au nevoie de putina apa in ciuda faptului ca ele consuma multe oase uscate. Hiena este cel mai cunoscut carnivor al Africii.
Se spune ca inainte, atat in Africa cat si in Asia sau Europa acestea intrau adesea in contact cu oamenii, iar in Egiptul Antic erau luate de pui, domesticite, ingrasate, crescute si apoi mancate de egipteni, care insa puteau de cele mai multe ori sa devina ei insisi prada a hienelor. Desi par sperioase si neajutorate, hienele sunt adesea asociate cu perversitatea umana.
Mituri și superstiții despre hiene
De-a lungul istoriei, hienele au fost adesea asociate cu mituri și superstiții, mai ales în Africa și Orientul Mijlociu. În unele culturi, hienele erau considerate creaturi malefice, capabile să fure suflete sau să aducă ghinion. În alte regiuni, se credea că hienele pot imita vocea umană pentru a atrage oameni în capcane. În Egiptul Antic, hienele erau domesticite și crescute pentru carne, însă erau privite cu suspiciune datorită comportamentului lor oportunist și adesea necrofag.
Impactul hienelor asupra ecosistemelor africane
Hienele joacă un rol crucial în menținerea echilibrului ecosistemelor africane. Fiind carnivore de top, hienele ajută la controlul populațiilor de erbivore și elimină rapid cadavrele, prevenind astfel răspândirea bolilor. De asemenea, sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a consuma aproape orice parte a unei prăzi, inclusiv oasele, ceea ce ajută la reciclarea mineralelor în mediu.
