Hrana viitorului va semăna cu cea de astăzi? Vom mânca mai mult? Vom consuma mai puţin şi mai de calitate? Sau ne vom hrăni, cum se încearcă deja să se acrediteze ideea, cu “alimente celulare”, produse în vitro, în laboratoare?

Până în 2030, populaţia Terrei va ajunge la aproximativ 8,5 miliarde de oameni, iar până în 2050, în jur de 9,7 miliarde. Şi hrană trebuie să existe pentru toate aceste miliarde, fără a epuiza resursele planetei, în condiţiile în care deja, în prezent, omenirea se confruntă cu probleme uriaşe legate de criza apei potabile, de încălzirea globală, de faptul că peste un miliard de oameni, acum, trăiesc în condiţii de sărăcie extremă, cu mai puţin de 1,9 dolari pe zi.

Hrana viitorului
Hrana viitorului

În acelaşi timp, 0,7% din populaţia lumii controlează 41% din totalul resurselor financiare, iar risipa alimentară a atins cote de nebănuit. Anual, o treime dintre alimentele destinate consumului uman sunt irosite, aruncate la gunoi, adică aproximativ 1,3 miliarde de tone la nivel mondial.

În astfel de condiţii, opiniile celor responsabili şi care iau decizii la nivel internaţional, pe de o parte, ale specialiştilor nutriţionişti, pe de altă parte, sunt divergente. La toate acestea se adaugă interesele financiare ale celor care experimentează deja în laboratoare diverse variante alimentare pentru viitor.

Hrana viitorului

Alimente 3D, Sursa: 3D Ocean
Alimente 3D, Sursa: 3D Ocean

Unii vin cu argumente care, cel puţin la prima vedere, par cinice: africanii şi asiaticii, susţin ei, au de mult timp obiceiul de a consuma termite, lăcuste şi omizi; în Europa, consumul de greieri în ciocolată va deveni o banalitate. Alţii ştiu de pe acum cum să producă, la scară industrială, carne artificială din celule de bovine, o tehnologie pentru care nu ar fi nevoie de prea mult consum de apă; restaurantele japoneze oferă şi în prezent alge în loc de salată. Iar deşeuri nu vor mai exista, pentru că se va refolosi totul, in capsule.

Medici celebri, la rândul lor, susţin că hrana viitorului nu poate însemna altceva decât întoarcerea la hrana mai sănătoasă a trecutului, altfel efectele nocive ale “inovaţiilor” alimentare actuale vor fi dezastruoase pentru sănătatea oamenilor.

Ca oameni obişnuiţi, prinşi de ritmul alert al vieţii cotidiene, probabil că nici nu observăm cum se încearcă introducerea, în mentalul colectiv, a unor concepte noi, menite să ne obişnuiască treptat cu alte obiceiuri alimentare.

În presa occidentală mai ales, se vorbeşte tot mai des despre “tranziţia alimentară agroecologică”, despre “neo-consumatori”, despre “vânătoarea de alternative” în privinţa alimentaţiei, despre “agricultura celulară” etc.

10 alimente pe care le vom consuma în următorii 30 de ani

Hrana viitorului, Sursa: Science ABC
Hrana viitorului, Sursa: Science ABC

În documentele elaborate de organismele internaţionale, referitoare la hrana viitorului, ca şi în presă, precum şi în declaraţiile unor specialişti şi ale companiilor care sunt gata să le producă pe scară largă, apar tot mai des, şi nu întâmplător, următoarele:

Hrana viitorului – insectele

Insectele – greierii, lăcustele, viermii etc. (peste 1400 de specii) – se află pe primul loc în topul hranei viitorului. Există, la momentul actual, o dezbatere aprinsă cu privire la “creşterea” insectelor, despre care se spune că sunt mai ecologice decât carnea. Un studiu de anul trecut a evidenţiat faptul că greierii hrăniţi cu “diete” de slabă calitate nu au crescut la fel de mult precum greierii alimentaţi cu diete de calitate superioară, similare celor pe care le dau fermierii animalelor.

New York Time a publicat mai multe articole despre “gustul bun” al insectelor, pledând pentru cumpărarea “pastelor” de insecte care deja se pot procura din magazine, deocamdată doar pentru a adăuga “un supliment de proteine”. O porţie de 100 de grame de lăcuste sau de greieri reprezintă în jur de 13-21 grame de proteine, spun producătorii. Rămâne de văzut în ce fel pot fi depăşite tabuurile noastre culturale, implicit alimentare.

Hrana viitorului – carnea în vitro

Carne in vitro, Sursa: Inverse
Carne in vitro, Sursa: Inverse

Oameni de ştiinţă din companii precum Memphis Meat, Mosa Meat, din SUA, fondate de medici şi specialişti în biotehnologii, intenţionează să introducă pe piaţă carne obţinută din celule stem, rezolvând şi o problemă alimentară şi una etică, legată de protecţia animalelor, spun ei.

Memphis Meat a dat publicităţii, începând cu 2016, rezultatele obţinute în producerea “chifteluţelor de cultură”, carne “cultivată” de pui şi de raţă. În 2017, compania a reuşit să obţină o finanţare de 17 milioane de dolari, iar de curând a anunţat lansarea comercială a produselor sale până în 2021.

Un studiu din 2011, publicat în Environmental Science and Technology, a evidenţiat costurile scăzute ale cărnii de cultură (cu până la 45% mai puţin decât pentru carnea naturală) şi cu o reducere de 78 până la 96% a emisiilor de gaze cu efect de seră în procesul de producţie.

Hrana viitorului – peştii de crescătorie

Peste natural vs.peste in vitro
Peste natural vs.peste in vitro

Dacă pentru carnea de porc, vită etc, este nevoie de multe furaje, de o suprafaţă mare de teren, consum mare de energie în industria de prelucrare, creşterea peştilor este mai economicoasă din toate punctele de vedere, pentru o cantitate de proteine echivalentă cu cea a cărnii de animale.

Pentru prima dată în istoria omenirii, în anii 2000, cea mai mare parte a cărnii de peşte provine din crescătorii şi nu din pescuit, după cum dovedesc şi cantităţile înregistrate la exporturi.

Hrana viitorului – peşte de laborator

Cercetătorii de la NASA au creat fileuri de peşte înmuind carne de peşte roşu în FBS (Fetal bovine serum), adică folosind acelaşi procedeu ca şi cel folosit de Memphis Meat în obţinerea cărnii in vitro. O altă companie, New Wave Foods, este în curs de a crea creveţi sintetici din alge roşii. Deocamdată, aceste produse, aflate în faza de experiment, sunt considerate ca fiind doar produse de lux, dar care au potenţialul de a face parte, în mod semnificativ, din hrana următorilor 30 de ani.

Hrana viitorului – algele

Alge, Sursa: Always Foodie

Microalgele, ca şi alte plante, se hrănesc cu dioxid de carbon din atmosferă. Un studiu din 2013 – “Algal Research Journal” – a relevat că aceste mici plante verzi produc cantităţi de proteine, grăsimi şi glucide care fac din ele o sursă semnificativă de substanţe nutritive. Un alt studiu, şi mai recent, a arătat că anumite specii de alge conţin acizi graşi Omega 3, foarte buni pentru sănătatea cardiacă.

Citește și:  Anomaliile climatice (vijelii, tornade, secetă extremă etc.) – un geolog australian susţine o ipoteză şocantă

Algele marine au fost utilizate deja de unele companii în producerea făinii de alge, folosită în fabricarea unor băuturi care să se substituie unor mese. Numai că mulţi consumatori s-au plâns de probleme gastro-intestinale, iar produsele respective au fost retrase de pe piaţă. Există însă o serie de uleiuri şi alte produse din alge care se comercializează în continuare, iar pentru hrana viitorului algele ocupă un loc important.

OMG total – Alimentaţie bazată exclusiv pe organisme modificate genetic

Alimente naturale sau modificate genetic?
Alimente naturale sau modificate genetic?

Un organism modificat genetic este termenul care se foloseşte pentru a denumi o plantă de cultură sau un animal, căruia i s-au transferat gene de la alte specii, prin tehnici de inginerie genetică, astfel conferindu-i-se noi proprietăţi. Porumbul, soia, rapiţa, cartofii, tomatele, orezul, sfecla de zahăr sunt doar câteva exemple asupra cărora s-au operat modificări genetice, pentru a le face rezistente la pesticide şi erbicide.

Metoda modernă CRISPR (Clustered Regularly Interspaced Short Palindromic Repeats) de editare a genelor permite oamenilor de ştiinţă să modifice genomul plantelor cu o mare precizie. S-au obţinut astfel mere care nu se strică, porci rezistenţi la viruşi etc. O echipă de cercetători suedezi, anul trecut, declara că s-a “bucurat” de o masă CRISPR şi că toti au fost foarte încântaţi.

Cu toate acestea, cei mai mulţi oameni privesc cu circumspecţie posibilitatea de a consuma OMG total, o hrană bazată exclusiv pe astfel de alimente. În SUA, ca şi în ţările UE, deocamdată, astfel de alimente trebuie etichetate, pentru a-l avertiza pe consumator despre ce este vorba.

În lume, la ora actuală, potrivit statisticilor oficiale, există 190 de milioane de hectare cultivate cu organisme modificate genetic, în 24 de ţări, 53% dintre acestea fiind ţări în curs de dezvoltare.

Alimente 3D

Pizza 3D, NASA, Sursa: Futurism
Pizza 3D, NASA, Sursa: Futurism

NASA, prin programul Advanced Food Program, investeşte, în prezent, şi în cercetările pentru obţinerea alimentelor 3D, în gravitaţie zero, ca soluţie pentru alimentaţia astronauţilor în timpul misiunilor spaţiale.

Alimentele 3D pot fi benefice, spun specialiştii, şi pentru o hrană uşoară şi gustoasă pentru persoanele mai în vârstă, cu dificultăţi de înghiţire. Iar pentru următorii ani, alimentele 3D extinse pentru orice fel de consumator sunt o opţiune serioasă.

Au fost concepute deja imprimante 3D alimentare, specializate în realizarea de platouri “savuroase şi rafinate”, pornind de la diverse produse de bază – paste, ciocolată, sucuri, fructe, legume etc. – introduse în imprimantă şi alegând un program şi o opţiune din ce produse de bază să fie realizate platourile – şi nu este vorba de science-fiction.

Lapte de vacă artificial

Irlandezii au reuşit să creeze lapte de vacă artificial, din proteine bovine, cu ajutorul unor tehnici de fermentaţie, cu un gust similar cu originalul. O companie californiană va comercializa în curând acest lapte care, în următorii ani, se estimează că va face parte din alimentaţia de bază a omenirii.

Cipsuri de proteine

Proteine, Sursa: Food Protein Network

Cipsurile de proteine, care au aparenţa cipsurilor de cartofi, au fost deja patentate de către o companie agro-alimentară mexicană, parte a multinaţionalei americane PepsiCo, brevetul conţinând următoarea explicaţie: “Granule nutritive de mărime fină, particule aglomerate în microbile versatile, utilizate pentru a introduce cantităţi semnificative de proprietăţi nutritive în gustări”.

Cipsurile de proteine, cu extracte de soia şi de zer, cu diferite arome (cremă, ceapă, ardei) sunt utilizate acum, de pildă, de culturişti, şi sunt prezentate de producători ca nişte “gustări ideale”, uşor de transportat şi consumat în orice loc, ambalate în pungi mici, ermetice.

Multe voci autorizate (specialişti în nutriţie) susţin însă că acestea pot avea un impact negativ asupra hormonilor, în special la bărbaţi, că ingredientele au un indice glicemic ridicat şi conţin diverşi aditivi (coloranţi, antioxidanţi etc.) dăunători in cazul consumului pe termen lung.

Nano-alimentaţia – Alimentaţia în capsule

Hrana viitorului, Nano- alimentatie
Hrana viitorului, Nano- alimentatie

Alimentaţia în capsule este un concept pe care oamenii de ştiinţă l-au lansat încă de la jumătatea secolului trecut, Dar de abia acum nano-alimentaţia a revenit în atenţia specialiştilor care caută variante pentru hrana viitorului. O capsulă cu suficiente substanţe nutritive pentru o zi pare a fi soluţia pentru miliardele de locuitori ai Terrei în următoarele decenii. La acest proiect se adăugă şi intenţia de a se realiza un cip reciclabil care să se pună pe alimente, pentru a cunoaşte valoarea lor nutritivă, a se identifica originea şi metodele de producţie.

Se pare că, în goana după soluţii pentru alimentaţia viitorului, aproape nimeni nu îşi mai propune să ia în considerare gustul bun, tradiţiile, specificul cultural, sănătatea omului, nevoia de a nu fi un robot, ci o fiinţă care să se bucure inclusiv de savoarea mâncării curate.

Mancare traditionala, Sursa: Foodstory
Mancare traditionala, Sursa: Foodstory

Mâncăm pentru a trăi, nu trăim ca să mâncăm, după cum spune un vechi adagio, nu trebuie să ne facem un scop în viaţă din a ne hrăni, dar omul are nevoie de sănătate, de vitalitate, inclusiv de bucuriile simple. Trăim astăzi într-o lume în care ne hrănim pe fugă, la întâmplare, in general cu alimente de proastă calitate şi toate se reflectă într-o mulţime de dezechilibre fizice şi psihice.

Poate ar trebui să ne amintim mai des că felul de a ne hrăni este un punct de convergenţă a mai multor factori – cultură/modele comportamentale transmise de la o generaţie la alta, spaţiu geografic, reguli de sănătate, posibilităţi. Un cunoscut specialist român în domeniul alimentaţiei, Gheorghe Mencinicopschi, spunea, de curând, că “Hrana viitorului va fi hrana trecutului sau nu vom mai fi”. Ce vor însemna din acest punct de vedere următoarele decenii? Farfurii umplute cu biotehnologii sau întoarcerea la tradiţie şi simplitate? Libertate de a alege sau normă?

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.