Se găsește în Marea Egee și este cea mai mare dintre insulele Ciclade, având un relief muntos, dar oferind turiștilor posibilitatea de a se bronza pe câteva plaje de vis, cu nisip auriu. Insula Naxos este strâns legată de mitologia greacă. Există dovezi ale prezenței omului pe insula Naxos din perioada neolitică.

Reprezintă o destinație ideală pentru străinii îndrăgostiți de vestigii antice, însă insula Naxos se susține mai degrabă din agricultură decât din turism. Cuprinde două municipii, iar capitala poartă numele Chora.

În muntele Zas, aflat pe această insulă, se spune că ar fi copilărit chiar Zeus, crescut într-una dintre peșterile cele mai cunoscute din Naxos. Se cheamă peștera Zas și în interiorul ei au fost găsite urme ale civilizației Cicladelor. S-au găsit destul de multe obiecte de mare preț din cupru și chiar aur, datând de mai bine de 4000 de ani. De-a lungul vremurilor, insula Naxos s-a impus pe plan comercial, însuși istoricul Herodot descriind-o drept cea mai bogată dintre insulele Ciclade, cu 500 de ani înaintea erei noastre.

Totuși, Naxos s-a aflat de-a lungul istoriei sub dominație străină, când a Imperiului Roman, când a celui Bizantin. Venețienii și ulterior otomanii au cucerit și ei insula Naxos, impunând taxe și imprimându-și amprenta prin tot felul de construcții ale căror vestigii se mai păstrează, parțial, și astăzi.

Siturile arheologice sunt principalele obiective turistice ale insulei Naxos. Situl Grotta se află în partea de nord a portului și conține ruinele vechii capitale din vremea epocii miceniene. Au fost scoase la suprafață câteva dintre zidurile pieței centrale a orașului antic, datând din anul 1300 înainte de Hristos. Pe țărmul sudic al insulei Naxos se găsește un alt sit arheologic, sub forma unei acropole preistorice, ce ar data de acum 4500 de ani. Datorită stilului arhitectural unic, cercetătorii au concluzionat că ruinele din Penermos au reprezentat perioada de trecere de la micile așezări de păstori la așezările urbane. Templul lui Apollo din Chora poartă denumirea de Portara și tot ce s-a păstrat din el până în zilele noastre este poarta, sub forma unei construcții monumentale, din bucăți de marmură ce cântăresc peste 20 de tone. Datează de acum 2600 de ani.

Un obiectiv turistic absolut special îl reprezintă o statuie uriașă a zeului Apollo sau Dionysos; cercetătorii nu s-au pus de acord asupra acestui amănunt. Statuia este în poziție culcată și se găsește chiar în locul în care a fost sculptată: la o carieră de piatră și este neterminată. Are totuși o lungime de 10 metri și o vechime de 2500 de ani.

Sanctuarul lui Dionysos se găsește în valea Livadi a insulei Naxos și a fost construit undeva între epoca miceniană și cea romană. Din sanctuar se mai păstrează doar câteva coloane, destul de scunde, dar realizate din marmură albă. Din secolul al V-lea, sanctuarul a fost preluat de creștini și transformat în biserică, dar pe fondul numeroaselor inundații în vale, sanctuarul a fost în cele din urmă abandonat.

Un alt capitol important al turismului în insula Naxos îl reprezintă vechile castele ale epocii medievale.
Castrul venețian Apano se numără printre cele mai vechi dovezi ale prezenței venețienilor în insula Naxos. Castrul a fost construit în secolul al XIII-lea în vârful unei stânci și pare imposibil de cucerit, deși acum nu mai păstrează decât parțial unul dintre cele două ziduri de fortificație originale. La interiorul fortăreței se aflau o biserică și un palat, provenind însă din timpuri ceva mai vechi. Astăzi, ele nu mai sunt vizibile.

O ruină interesantă este reprezentată de turnul Bardani, construit la începutul secolului alvXVIII-lea de o puternică familie venețiană, familia Sforza. Au avut curajul să îl clădească la altitudine, deși restul construcțiilor de acest gen se găsesc plasate în jurul portului insulei Naxos.

Un alt turn important este turnul mănăstirii din Danako. Este cel mai vechi turn mănăstiresc din insulă, înălțat la începutul secolului al XVI-lea, în stil bizantin. Se păstrează încă picturile sfinților de la interior, dar și unele inscripții creștine. Inițial, mănăstirea fusese cedată călugărilor benedictini, dar sub perioada dominației otomane, a revenit Bisericii Ortodoxe.

Mănăstirea Sfintei Cruci din Sangri este una dintre atracțiile religioase ale insulei Naxos. Mănăstirea a fost construită în secolul al XII-lea și a aparținut Bisericii Ortodoxe, dar sub dominația venețiană și-a pierdut funcția religioasă. Din cauza numeroaselor atacuri venite din partea piraților, a fost fortificată. În secolul al XVII-lea, i s-a adăugat și un turn de apărare. Ulterior, a revenit credincioșilor ortodocși. Din secolul al XIX-lea, mănăstirea a fost dizolvată, iar fosta construcție a devenit proprietate privată. În prezent, reprezintă un centru cultural și spațiu de desfășurare a evenimentelor artistice.

Insula Naxos este un adevărat paradis al vestigiilor, monumentelor și construcțiilor religioase. Fiecare dintre satele și localitățile insulei prezintă numeroase obiective turistice încărcate de istorie. Atmosfera rămâne însă la fel de veselă și tihnită ca peste tot în stațiunile turistice ale Greciei.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ