Despre Insula Pastelui (Rapa Nui sau patria uriasilor de piatra) se spune ca este unul din cele mai izolate locuri din lume. Se afla in sud-estul Pacificului, la o distanta de aproximativ 2000 de km, fata de insulele mici appropriate si la o distanta dubla fata de o masa mare de pamant, iar lungimea insulei este de doar 25 de km.

Primii europeni care au calcat pe insula au fost marinarii olandezi, in duminica Pastelui, in anul 1722. Acestia au poposit aici si au stat suficient incat, exploratorul care a botezat insula, Jacob Roggeveen, sa noteze ca bastinaii pareau de doua rase diferite si ca pareau sa venereze niste uriasi din piatra. Urmatoarea redescoperire a insulei, s-a facut la aproape 50 de ani diferenta, cand un grup de spanioli din Peru, au sosit pe insula. In perioada aceea, populatia urcase deja la 3000 de suflet. La 4 ani diferenta, in a doua calatorie a sa de descoperiri in Pacific, capitanul James Cook, a ajuns pe insula, unde a mai gasit doar aproximativ 700 de barbati si numai 30 de femei. Se spune ca bastinasii din vremea aceea, i-au transmis capitanului Cook ca acestia erau veniti de 22 de generatii, dar ca de unde anume, nu stiau nici ei. Pe baza acestor inscrieri, s-au format doua teorii. Prima teorie, preferata de multi arheologi, spune ca primii bastinasi sositi in Insula Pastelui, au fost oamenii din insulele polineziene din Vest. A doua teorie, emisa de antropologul Thor Heyerdahl, ne spune ca exista multe asemanari intre colosii de piatra si oamenii din America de Sud. Teoria sa a fost argumentat, pe baza principalului produs agricol, cartoful dulce, care nu putea proveni decat din regiunea Amazonului, insa antropologul s-a lovit si de problema ca, teoretic, raspandirea semintelor pe o astfel de distanta, era imposibila. Insa, traversant Atlanticul, pe o pluta de balsa, De la coasta Americii de Sud si pana in Polinezia, acesta a dovedit ca o astfel de calatorie ar fi posibila.

Dupa aceasta perioada, populatia s-a refacut usor abia la inceputul secolului al XIX-lea, insa pe la mijlocul acestui secol, in jurul anului 1860, guvernul peruvian a luat,pentru a muncii ca sclavi, 1000 de barbati, iar supravietuitorii adusi inapoi, in numar de 15, au adus odata cu ei si variola. Neavand nici un mijloc de protectie in fata bolii, insularii au fost inca odata decimati. Astfel, odata cu decimarea populatiei, insemnarile locale, traditia si cultura orala s-au pierdut in timp. De aceea, originea bastinasilor este foarte putin inteleasa, iar tablitele de lemn cu pictograme, gasite, nu au reusit sa fie descifrate. Ce s-a mai descoperit, au fost casele bastinasilor, care erau facute din lava, iar placile acoperisului erau acoperite cu iarba. Cu toate astea, antropologii au reusit sa descopere trei perioade culturale in istoria insulei.

Prima perioada, se presupune a fi in anul 380 d.Cr., iar majoritatea statuilor de atunci, erau siluete umane ingenuncheate, sculptate in roca vulcanica. Perioada de mijloc, in jurul anului 1100 D.Cr., statuile cele mai reprezentative erau Moai, cu corp de barbat, cap stilizat, ochi ingropati si urechi alungite. Aceste statui, erau aranjate pe platformele de piatra, numite Ahu si puteau sustinepana la 12 statui. Pe masura ce anii au trecut, statuiile modelate au fost tot mai mari, iar pe cap li s-a adaugat un mot rosu, denumit Pukao. Statuile cu astfel de mot, se presupune ca reprezinta sefii de trib, zeificati dupa moarte. Ultima perioada a insulei, incepe in jurul anului 1680, perioada ce pare sa fi coincis cu izbucnirea unui razboi civil intre cele doua popoare bastinase de pe insula. Legenda, ne spune ca in perioada aceea femeie si copiii au fost fost capturati si mancati, ceea ce ar explica de ce capitanul Cook, a gasit asa de putine femei. Situatia si conditiile, micutei insule, au inceput sa fie mai bune, doar dupa ce aceasta a fost anexata statului Chile in anul 1888.

In prezent, este considerata de catre Unesco patrimoniu universal, iar cea mai mare parte din ea, a fost declarata Parc National (Parcul National Rapa Nui).

Principalele puncte de atractie sunt Parcul National, ce se intinde pe cea mai mare parte din tarmul insulei, cariera Rano Raraku, locul in care se spune ca au fost sculptate majoritatea stautiillor, dar si cea mai mare platforma de piatra de pe insula, Ahu Tongari, care sustine 15 moai. Alte atractii ale insulei sunt platforma Ahu Akivi, platforma Vinapu, plaja cu palmieri si cu o platforma de 7 moai, plaje ce se numeste anakena, pesterile Te Pahu legate intre ele de un tunel de lava.

Ca si climat, aceasta are o clima subtropicala, temperatura cea mai mica fiind inregistrata in luna iulie si in august, iar cea mai ridica in februarie. Iernile sunt blande, iar datorita pozitiei insulei, in Pacific, aici nu exista uragane, cicloni sau furtuni puternice.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ