Islanda, ţară insulară nordică, izolată între Atlanticul de Nord şi Oceanul Arctic, “Țara elfilor”, cum i se mai spune, este, potrivit statisticilor ONU, locul de pe Terra unde se trăieşte cel mai bine şi în care oamenii sunt fericiţi. După criteriile bogăţiei, sănătăţii şi educaţiei, societatea islandeză este campioană. Cunoscută ca “Țara dintre foc şi gheaţă”, Islanda are, pe teritoriul său, cel mai mare gheţar din Europa şi vulcanii cei mai activi din lume. Este un spaţiu al contrastelor, un foarte interesant amestec de tradiţii seculare, păstrate cu grijă de islandezi, într-un cadru modern.

Islanda – ţara misterioasă dintre foc şi gheaţă, Seljalandsfoss
Islanda – ţara misterioasă dintre foc şi gheaţă, Seljalandsfoss

Încrederea în sine este trăsătura caracteristică a locuitorilor din insulă, explicabilă prin faptul că sunt urmaşi ai vikingilor, popor neînfricat, dar, mai ales, pentru că trăiesc acum într-o societate care-şi creşte copiii în acest spirit, de învingători, şi pentru a fi fericiţi.

Islanda se situează pe locul şase în lume din punctul de vedere al venitului pe cap de locuitor, este ţara cu cea mai ridicată speranţă de viaţă pentru locuitorii săi, bărbaţi şi femei deopotrivă, cu un înalt standard de civilizaţie (toate locuinţele dispun de apă caldă curentă, provenită direct din zonele vulcanice), aerul este de o puritate excepţională, energia şi educaţia sunt gratuite, economia sa este considerată un “miracol”, nu are armată, nici fast-food-uri, nici cazinouri, dar are cel mai vechi Parlament din Europa, fondat încă din anul 930, cea mai mică fiscalitate, iar în 1980, aici a fost aleasă, pentru prima dată în lume, o femeie în funcţia de preşedinte al ţării.

Islanda – “ Țara focului şi a gheţii”

Islanda, Sursa Pinterest
Islanda, Sursa Pinterest

Islanda (literal “Pământul de gheaţă”) este o insulă din nordul Oceanului Atlantic, situată între Groenlanda şi Norvegia, în nord-vestul Insulelor Feroe, mai apropiată geografic, istoric şi cultural de Europa decât de continentul american. Are o suprafaţă de 102 775 kilometri pătraţi şi o populaţie de aproximativ 363 000 de locuitori (în 2019), cu cea mai mică densitate (patru locuitori pe kilometru pătrat) din Europa. Capitala (şi cel mai mare oraş al ţării) este Reykjavik, în care se concentrează două treimi din populaţia ţării.

Aşezarea sa în apropierea Cercului Polar explică lungile zile de vară cu aproape 24 de ore de lumină, urmate de scurtele zile de iarnă, cu spectaculoasele aureole boreale. În pofida vecinătăţii cu Cercul Arctic, temperaturile nu sunt foarte scăzute, dar alternează destul de rapid perioadele însorite cu cele ploioase.

Peisaj islandez
Peisaj islandez

Peisajele din această a 18-a cea mai mare insulă din lume şi a doua din Europa, după Marea Britanie, sunt uimitoare – ţinuturi vulcanice, gheizere (izvoare caracterizate de izbucniri intermitente de apă termală), lacuri, gheţari, tundră. Natura sălbatică se arată în toată splendoarea sa – de la verdele câmpiilor, la negrul stâncilor vulcanice, de la albastrul intens al lacurilor glaciare, la roşul pietrelor provenite din magmă vulcanică.

Coasta de 4 970 kilometri a Islandei cuprinde nenumărate fiorduri (golfuri maritime înguste, sinuoase, care pătrund adânc în uscat, cu maluri înalte şi abrupte), unde se află şi majoritatea aşezărilor din insulă. Trei mari Parcuri Naţionale fac din Islanda un performer în protecţia mediului.

Vulcanii şi energia geotermală

Tara dintre foc şi gheaţă
Tara dintre foc şi gheaţă

Islanda cuprinde şi o foarte importantă zonă vulcanică (sute de vulcani, dintre care peste 30 activi). În secolul al XVIII-lea, erupţia unuia dintre vulcani a produs nori de praf şi ceaţă care au acoperit aproape toată Europa, chiar şi Africa şi Asia, timp de mai multe luni, generând şi schimbări climatice semnificative. Una dintre cele mai tinere insule ale Islandei s-a format în urma unei serii de erupţii vulcanice, între 1963 şi 1968.

Avantajul reliefului vulcanic constă în posibilitatea valorificării energiei geotermale (Geysir, din Valea Haukadalur, este cel mai vechi izvor geotermal cunoscut din lume), aşa cum nenumăratele râuri şi cascade sunt exploatate pentru obţinerea energiei hidroelectrice, toţi locuitorii având acces la apă caldă, electricitate şi încălzire foarte ieftine, chiar gratuite în multe zone. Apa rece de la robinet se poate folosi în orice cantităţi.

La momentul actual, Islanda este cel mai mare producător de energie electrică pe cap de locuitor, iar până în 2050, această ţară şi-a propus să devină complet independentă din punct de vedere energetic, adică să renunţe şi la puţinele produse petroliere de import, utilizate în transport şi pentru flota de pescuit.

Economia şi “miracolul islandez”

Reykjavik, capitala Islandei
Reykjavik, capitala Islandei

Din punct de vedere economic, Islanda este considerată a fi un “miracol”. Diversele crize economice şi financiare prin care au trecut Europa şi lumea întreagă i-au făcut pe islandezi, cum ei însişi mărturisesc, să fie creativi şi să revină la ceea ce ei numesc “esenţial” – la adevărata lor bogăţie, care nu constă nici în fonduri de investiţii, nici în minele de aluminiu, ci în natura pe care au ştiut să o protejeze şi să o ofere spre vizitare turiştilor de pretutindeni.

De asemenea, economia Islandei se bazează, în mare măsură, pe industria pescuitului, care furnizează 40% din veniturile de la export. Producţia alimentară, la rândul ei, oferă produse proaspete de calitate, fie că este vorba de produsele din peşte sau de cele de legume ecologice cultivate în sere geotermice, de “skyr”, un produs obţinut din lapte, asemănător iaurtului, bogat în proteine etc., în orice caz, produse autohtone, foarte gustoase şi hrănitoare, obţinute după reţete tradiţionale, deosebit de apreciate şi la export şi de către turişti.

Până în secolul al XX-lea, Islanda era una dintre cele mai sărace ţări din Europa de vest, dar, începând cu 2011, potrivit Economist Intelligence Index, s-a situat pe locul doi în lume la calitatea vieţii şi este a 11-a cea mai inovatoare ţară de pe glob. Islandezii sunt sceptici în privinţa Uniunii Europene, temându-se că ar putea pierde controlul asupra resurselor naturale ale insulei.

Curajul de a decide in propria ţară

Peisaj urban
Peisaj urban

Politica fiscală se bazează pe o cotă unică de impozitare, de 22,7%, impozitul pe profit este de 18% (cotă unică), unul dintre cele mai mici din lume, iar impozitul pe venit a fost eliminat în 2006. În pofida taxelor reduse, islandezii au cel mai ridicat nivel de subvenţionare a agriculturii.

Recesiunea globală, care a început în 2007, si care a clătinat din temelii marile puteri economice şi financiare, i-a afectat profund şi pe islandezi, din pricina prăbuşirii sistemului bancar.

În 2010, guvernul, refuzând să ofere asistenţă finaciară băncilor, a lansat o serie de procese civile şi penale împotriva celor responsabili de criza finaciară din ţară, după care 25 de cetăţeni, aleşi din 522 de locuitori adulţi, care nu făceau parte din niciun partid politic, recomandaţi de cel puţin alţi 30 de cetăţeni, au fost delegaţi să rescrie Constituţia ţării – un document redactat pe Internet, de oameni neimplicaţi politic.

93% dintre cetăţeni au ieşit la vot, în 2012, pentru a susţine noua Constituţie şi pentru a se opune returnării datoriilor creditorilor străini. S-au făcut presiuni uriaşe din partea altor ţări, pentru achitarea respectivelor datorii, FMI a ameninţat că va întrerupe orice finanţare, dar ţara s-a opus tuturor acestor situaţii şi a triumfat. În mai puţin de şapte ani, Islanda, nu numai că a depăşit criza, dar a devenit şi mai bogată şi mai puternică decât înainte.

În Islanda, copiii sunt educaţi pentru a fi sănătoşi, fericiţi şi puternici

Islanda, educatia copiilor
Islanda, educatia copiilor

Islandezii sunt oameni puternici nu numai genetic, ci şi, mai ales, prin educaţie. Privesc viaţa cu seninătate şi încredere, sunt demni şi muncitori, solidari, au un puternic sentiment al apartenenţei la comunitate, iar copiii sunt crescuţi în spiritul aceloraşi valori.

Citește și:  Anul 536 – anul blestemat, “anul tenebrelor”, cel mai dramatic din toate timpurile

Învăţământul în şcoli şi universităţi este gratuit, fiind necesară plata numai pentru grădiniţă (până la şase ani, fără a fi obligatorie). Ministerul Educaţiei este reponsabil pentru politicile educaţionale şi pentru metodele folosite. Guvernul permite cetăţenilor săi să opteze şi pentru un sistem de educare acasă, până la o anumită vârstă, cu condiţia respectării curriculumului stabilit de guvern, iar părintele să aibă un Certificat pedagogic aprobat de stat. La testele Pisa, copiii islandezi s-au situat, în ultimii ani, peste media OCDE, iar procentul din PIB acordat cercetării şi dezvoltării ştiinţifice este peste media europeană.

Sistemul sanitar este unul dintre cele mai performante din lume. Este finanţat din taxe (85%) şi doar 15% coplată. Peste 80% dintre islandezi au declarat, în diversele sondaje, că au o sănătate bună, iar speranţa de viaţă este aici de 81 de ani – locul patru în lume. La acest fapt contribuie şi calitatea apei şi a aerului, densitatea demografică redusă şi nivelul ridicat de educaţie ecologică.

Islanda, “ Țara elfilor” – cultură, tradiţii, religie

Fiinte din saga islandeza
Fiinte din saga islandeza

Dată fiind izolarea geografică, Isanda şi-a conservat foarte bine cultura tradiţională. Lungile nopţi de iarnă i-au făcut pe islandezi să transmită, din generaţie în generaţie, frumoasele poveşti şi mituri despre elfi, troli (gnomi/spirite care trăiesc în adâncul Pământului, unde păzesc comorile, în păduri sau în munţi) sau alte fiinţe miraculoase, specifice mitologiei nordice, cu puternice rădăcini în tradiţiile celţilor.

Cei mai mulţi islandezi cred şi astăzi în existenţa creaturilor supranaturale, expresii ale forţelor naturii, care trăiesc în preajma oamenilor, pentru a-i proteja. Un reprezentant al Administraţiei islandeze, mărturisea că se ţine seama întotdeauna, când se aprobă construirea unui drum sau a unei case/ a unui edificiu, de elfi şi de “poporul ascuns”, să nu deranjeze aceste fiinţe mitice protectoare.

Dintr-o astfel de credinţă în forţele ancestrale derivă, probabil, bunătatea, generozitatea oamenilor şi convingerea lor că există o lume mai bună spre care omul trebuie să tindă. Există în Islanda, în prezent, şi o Academie consacrată cunoaşterii elfilor, iar cei care urmează astfel de cursuri primesc o diplomă pe care se precizează specializarea: “Cercetări asupra elfilor şi a altor fiinţe invizibile”.

Sărbători cu cărţi – “Jolabokaflod”

 

Elfi
Elfi

Nu întâmplător, în “Tara gheţii şi a focului”, sărbătorile de iarnă (între 12 decembrie şi 6 ianuarie) păstrează un obicei foarte vechi, acela de a se oferi în dar cărţi – “Jolabokaflod” (“Potopul de Crăciun” – “Potop” cu cărţi), iar seara din Ajunul Crăciunului se petrece întotdeauna acasă, fiecare citind şi bucurându-se de cartea pe care a primit-o.

De altfel, Islanda este ţara în care nu există analfabeţi, este ţara cu cele mai multe cărţi publicate, cu cele mai multe librarii, cu cele mai multe cărţi citite pe cap de locuitor şi ţara în care unul din zece locuitori este scriitor, o frumoasă continuare a unei excepţionale culturi medievale reprezentată de Saga Islandezilor (“Íslendinga sögur”), creaţii epice despre eroi, dragoste, prietenie, credinţă.

Limba islandeză este o limbă nordică veche (germanică), conservatoare, care s-a îmbogăţit continuu, dar nu pe baza împrumuturilor din alte limbi, ci pe baza rădăcinilor limbii de bază. Mai toţi islandezii vorbesc însă şi engleza şi daneza, care se studiază obligatoriu în şcoală, dar şi germana, suedeza şi norvegiana.

Pentru a se proteja limba, fiecare copil islandez trebuie să aibă un prenume ales dintr-o bază de date aprobată. În caz contrar, trebuie trimisă o solicitare către o comisie specială, care poate refuza prenumele ales de părinţi, dacă nu corespunde tradiţiei limbii islandeze sau dacă este ortografiat greşit.

Ţara contrastelor – sursă de inspiraţie pentru artişti

Aurora boreala, Islanda
Aurora boreala, Islanda

Pe lângă industria pescuitului şi agricultură, activităţile creative reprezintă o sursă importantă de venituri şi un mod de consolidare a prestigiului acestei ţări. De un deosebit succes se bucură muzica islandeză, foarte cunoscută mai ales prin staruri internaţionale precum Bjorg, cântăreaţă, compozitoare şi producătoare de muzică islandeză, de 13 ori nominalizată la Premiile Grammy şi de două ori la premiile Globul de aur.

În 2011, capitala ţării, Reykjavik, a devenit primul oraş neanglofon declarat de UNESCO “Oraşul literaturii”, iar scriitorul Halldór Kiljan Laxness este islandezul care a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură, pentru “forţa etică ce a reînnoit marea artă narativă a Islandei”, după cum se precizează în motivaţia juriului.

Teatrul, dansul islandez sunt, de asemenea, extrem de apreciate, iar în ultimii ani se poate constata o explozie a industriei cinematografice. Nenumăraţi producători de la Hollywood vin aici pentru a filma în mijlocul peisajelor incredibile (precum scenele din Games of Thrones) şi chiar cineaştii islandezi se bucură de apreciere în întreaga lume. Celebru este, de exemplu, filmul “101 Reykjavik”, al regizorului Baltasar Kormakur.

În ultimii ani, s-a dezvoltat tot mai mult, în Islanda, industria jocurilor video, care confirmă, pe piaţa internaţională, creativitatea şi ingeniozitatea specialiştilor islandezi. Design-ul vestimentar şi industria modei câştigă şi ele teren.

Islanda – ţara fără armată şi cu poliţişti prietenoşi

Reykjavik, Islanda
Reykjavik, Islanda

Islanda, potrivit Indicelui Global al Păcii, este cea mai paşnică ţară din lume. Nu are armată, ţara fiind păzită doar de poliţiştii de frontieră. Criminalitatea este extrem de scăzută, copiii, dar şi oamenii maturi sunt în deplină siguranţă, iar nivelul de stabilitate socio-politică este foarte ridicat. Întreţine relaţii diplomatice şi comerciale cu toate ţările lumii, legături mai strânse având, în mod firesc, cu ţările nordice, dar şi cu Germania, Canada, SUA.

De ce nu putem fi şi noi fericiţi ca islandezii?

Islandezi
Islandezi

Toţi cei care au vizitat Islanda mărturisesc, fără ezitare, că “Țara focului şi a gheţii” este un loc minunat, cu oameni fericiţi, luminoşi, curajoşi, muncitori, educaţi, din această realitate născându-se şi expresia: “Fericit ca un islandez”. Mica insulă din Atlanticul de Nord a găsit modalităţile prin care să fie cât mai autonomă posibil, din toate punctele de vedere, valorificându-şi responsabil şi din plin resursele.

Totul impresionează în Islanda – natura sălbatică, munţii cu creşte înzăpezite, aurorele boreale, oceanul, fiordurile, gheizerele, oamenii, oraşele cochete şi foarte curate, cu birourile moderne şi arhitectura minimalistă, librăriile, tradiţiile, simplitatea, frumuseţea în stare pură.

17 iunie, Ziua Nationala a Islandei

În urmă cu o sută de ani – spunea primarul din Reykjavik, într-un interviu – eram naţiunea cea mai săracă, dar toţi ştiam să citim. Am dezvoltat apoi politici corecte, am pus accent pe sănătate, pace, egalitate, democraţie, proprietate, libertate, educaţie, drepturile femeilor, energie regenerabilă, creativitate, respectul pentru cetăţeni”. Remarcabil este şi felul în care arta islandeză, literatura, muzica, arta spectacolului, cinematografia, moda etc. au cucerit publicul de pretutindeni.

Tot ce fac islandezii pare a intra în firescul vieţii şi faptul că, de foarte mult timp, se situează în topul ţărilor cu cel mai ridicat nivel de trai ne-ar putea face să ne întrebăm de ce, la noi, nu este posibil “miracolul islandez”. De ce am uitat să fim fericiţi? De ce nu ştim să preţuim bucuriile simple, libertatea? De ce suntem din ce în ce mai dezbinaţi, mai trişti, mai nemulţumiţi? De ce am devenit indiferenţi, neîncrezători în puterile noastre? De ce suntem mereu prinşi la mijloc în vicisitudinile istoriei? De ce avem sentimentul plutirii în derivă? De ce ne ignorăm tradiţiile, valorile? Să aibă legătură toate acestea cu educaţia?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.