O scurta istorie a antibioticelor

Istoria antibioticelor (gr. “anti”-“impotriva”, “bios” – “viata”), in sensul de substante capabile sa distruga bacteriile, sa impiedice multiplicarea acestora si sa ajute sistemul imunitar sa faca fata bolii, nu este atat de veche pe cat am fi tentati sa credem. Este adevarat ca, inca din Antichitate, oamenii au cautat tot felul de remedii, pentru diversele boli, de la ierburi, usturoi, mucegai, la ochi de salamandra, dar rezultatele erau temporare sau nemultumitoare.

In secolul al XVI-lea, Paracelsus, medic, astrolog, alchimist elvetian, considera ca diverse substante chimice, toxice in cantitati mari, printre care si mercurul, folosite in anumite doze, ar avea proprietati vindecatoare. Pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, mai multi oameni de stiinta, au constatat ca solul, in care se adapostesc o multime de bacterii si de ciuperci nevatamatoare, nu accepta bacterii responsabile de declansarea unor boli (pneumonie, tuberculoza, sifilis, tetanos etc.), intuindu-se ca, in loc de a se cauta substante anorganice (in coloranti, de exemplu), in scop terapeutic, mai bine s-ar cerceta posibilitatea extragerii unor compusi organici.

In 1877, Pasteur si Joubert, injectand animale cu bacterii de carbon (Bacillus anthracis), au constatat ca acestea impiedicau dezvoltarea bolilor bacteriene. Zece-doisprezece ani mai tarziu, romanul Victor Babes a demonstrat ca anumite bacterii saprofite inhiba dezvoltarea Mycobacterium tuberculosis. Campul cercetarilor era, insa, atat de vast, incat nu s-a ajuns, la vremea respectiva, la nici un rezultat.

In 1922, Alexander Fleming, bacteriolog de origine scotiana, a reusit sa izoleze, din lacrimi, o proteina, numita lizozina, careia nu i-a gasit insa nici o utilitate practica. In cautarea unor substante care sa ucida bacteriile, in 1928, intr-un mod cu totul intamplator (se intorcea din vacanta si s-a dus sa vada in ce stadiu sunt culturile sale de bacterii), Fleming a descoperit, in mucegai, antibioticul care a revolutionat istoria medicinei – penicilina. Aceasta distrugea numai anumite bacterii, fiind total inofensiva in privinta altora, si, mai important, nu ataca deloc globulele albe.

Aceasta descoperire a atras atentia si altor specialisti (biochimistul Ernest Boris Chain si medicul australian Howard Walter Florey), acestia, impreuna cu Fleming, reusind sa izoleze penicilina, pe care au si folosit-o in tratarea soldatilor, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Toti trei, pentru aceasta descoperire epocala, au primit, in 1945, Premiul Nobel pentru Fiziologie si Medicina. Incepand cu 1942, marile firme farmaceutice americane au inceput sa produca penicilina, estimandu-se ca speranta de viata a crescut, datorita acestui antibiotic, cu 15 %.

Cam in aceeasi perioada cu Fleming, Rene Jules Dubos, biolog francez, a descoperit, intr-o substanta produsa de una dintre bacteriile din sol, alte doua antibiotice, tirocidina si gramicidina, iar in 1943, biochimistul ucraineano – american, Selman A. Waksman, a izolat streptomicina. In anul urmator, americanul Benjamin Duggar a gasit primul tip de tetraciclina. De aici inainte, numarul antibioticelor obtinute din ciuperci, bacterii din sol, usturoi sau din compusi anorganici, a devenit din ce in ce mai mare.

Istoria recenta a antibioticelor

Fiecare antibiotic actioneaza preferential, este transformat si apoi eliminat de organism, dar are, totodata si efecte secundare (reactii alergice, toxicitate pentru rinichi, ficat, pentru sistemul digestiv). Multe astfel de medicamente prezinta si contraindicatii, in sensul ca nu trebuie folosite in anumite circumstante (de catre gravide, copii, in caz de insuficienta renala, hepatica etc.). De asemenea, pe masura folosirii tot mai frecvente a antibioticelor, uneori preventiv sau excesiv, au aparut si bacterii rezistente (acestea modificandu-si destul de usor materialul genetic), de aceea eficacitatea anumitor antibiotice, in numai douazeci de ani, a scazut cu 50%.

Este motivul pentru care cautarea altor solutii, a altor antibiotice, este o problema de actualitate, care ii preocupa pe oamenii de stiinta. Pe de alta parte, exista nenumarate boli pentru care inca nu s-au gasit vaccinuri – virusul imunodeficitar HIV, Plasmodium, generator al bolii paludism (malarie), din pricina careia, pe planeta, inca mai mor milioane de oameni.

In anii ’90, statisticile au mai aratat un lucru ciudat, ca aproape 50% dintre antibioticele vandute, la nivel mondial, erau destinate uzului veterinar, unele folosite ca aditivi, in alimentatia animalelor, adica o cantitate uriasa, care se regaseste, in anumite forme, in carnea pe care o cumparam din magazine, ceea ce inseamna un pericol potential pentru calitatea hranei si a sanatatii oamenilor.

Asadar, au trecut mai putin de o suta de ani de la descoperirea primului antibiotic – penicilina – si aceasta scurta istorie a aratat necesitatea de a se gasi alte si alte solutii, intr-un sistem extrem de dinamic, precum cel al medicinei. La Universitatea din Nottingham (Marea Britanie), de exemplu, in prezent, se cerceteaza posibilitatea de a extrage substante, pe baza carora sa se fabrice antibiotice, din creierul insectelor, mai ales din cel al gandacilor de bucatarie si al lacustelor, care (mai ales gandacii) umbla prin locuri insalubre, unde intalnesc diverse bacterii si, in felul acesta, au dezvoltat sisteme de protectie. Extractul din creierul acestor insecte, spun specialistii, este capabil sa distruga 90% dintre bacteriile  rezistente de Staphylococcus aureus si Escherichia coli, fara a pune in pericol celulele umane.

Un grup de cercetatori de la Universitatea McMaster, din Canada, au descoperit intr-un lac, dintr-o grota din Mexic, bacterii rezistente la antibiotice (unele chiar la 14 antibiotice), desi locul a fost, pana nu demult, inaccesibil oamenilor, ceea ce inseamna ca rezistenta la antibiotice este codata in genomul bacteriilor, probabil de milioane de ani, in timp ce omul analizeaza aceasta problema, in mod stiintific, abia de aproximativ 70 de ani.

Progrese majore nu au fost facute, in zona antibioticelor, in ultimii 20-30 de ani, dar, probabil ca exista, in mediul natural, multe antibiotice care asteapta sa fie descoperite, pentru a trata boli considerate, in prezent, incurabile.