13:00 – Ne-am luat rămas-bun de la bunica, ne-am urcat în maşină şi am pornit la drum. Destinaţia: Milano.

13:30 – Ocolim centrul oraşului Sinaia (încă în reconstrucţie), şi ne îndreptăm spre Buşteni pe DN1. Fiind zi de sărbătoare, dar şi ultimul weekend al lunii august, am prins trafic, după cum era de aşteptat.

14:05 – După o jumătate de oră, timp în care am parcurs distanţa de numai 2 kilometri, am traversat anevoios staţiunea de interes naţional. Agenţii rutieri nu fac decât să îngreuneze circulaţia, la care contribuie din plin şi turiştii care refuză să traverseze strada pe pasarelele special amenajate.

1

14:11 – Am ajuns în Predeal.

14: 54 – Trecând de Comuna Cristian, ne-au mai rămas 139 de kilometri până în Sibiu.

2

18:47 – Am intrat în Judeţul Hunedoara, după ce am trecut, pe rând, de Făgăraş şi Alba. Se circulă tot mai greu.

19:44 – Comuna Petriş, Judeţul Arad. Încă puţin şi ajungem în Vama Nădlac! La radio, se menţionează faptul că vama din Satu Mare este arhiplină, dar nicio ştire despre Nădlac.

3

21:32 – „Coada” se întinde pe o distanţă de 50 de kilometri, lucru datorat şi unei treceri la calea ferată.

00:12 – (Ora României) – Într-un final, am intrat în Ungaria. Poliţia stă la pândă mai ceva ca în România!

5

00:56 – Oraşul Szeged rămâne undeva în dreapta noastră şi continuăm drumul spre Budapesta, pe autostradă, pentru aproximativ 160 de kilometri.

01:33 – Am oprit într-o benzinărie pentru a ne odihni câteva ore. Pentru că nu am găsit locuri libere, am hotărât să mergem mai departe. La fel ca şi tatăl meu, mai toţi conaţionalii sunt sceptici cu privire la dormitul pe timpul nopţii în Ungaria. Nu mai zic de faptul ca românii fac plinul rezervoarelor înainte de a ieşi din ţară!

6

01:50 – După încă 90 de kilometri, ne-am băgat la somn, mai mult de gura mamei, căci eu şi tatăl meu nu resimţeam aşa tare oboseala.

05:26 – (Ora Ungariei) -Am plecat din parcare (asemeni unei autogări Atlasib), nu înainte de a bea câte o cafea care să ne pună pe picioare.

7

08:07 – În dreptul nostru, Lacul Balaton, ce se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 30 de kilometri.

09:35 – Intrăm în Slovenia.

10:35 – Au rămas de parcurs 131 de kilometri până la Ljubljana, capitala ţării. Oprim încă o dată să alimentăm. În benzinărie, alături de români, pe care-i recunoşti după port, o mulţime de turci. Noaptea dorm pe jos, lângă maşini, iar ziua pornesc spre Germania, împreună cu familiile numeroase.

8

11:42 – Trecem de Ljubljana, dar ne oprim la intrarea în primul tunel din drum. Culoarea roşie a semaforului semnifică trafic, şi nu accident, de care Dumnezeu ne-a ferit până în momentul de faţă, deşi am parcurs 1.200 de kilometri din totalul de 1.700.

14:12 – Realizez că am trecut graniţa peninsulei după numărul mare de Vespa din autostradă, după maşinile vechi ce concurează cu câte un Ferarri sau Corvette. De aici, de la Trieste, mai avem încă 400 de kilometri până acasă.

12

16:28 – Între timp, am oprit la Autogrill, să mâncăm câte un panini. Aşteptând ca tatăl meu să plătească, am auzit în spate vorbindu-se româneşte. Un bărbat de vârsta a doua îl povăţuia pe un altul, mai tânăr, să plece fără să achite. Nu-i frumos, domnule din Argeş!

19:07 – Am ajuns la Milano într-un final!

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.