Ce e pachetul acesta de blanita din poza alaturata? Numele sau este koala si il puteti intalni pe coasta de est a Australiei. In scurt timp de la descoperirea sa a devenit o adevarata atractie pentru turistii care vizitau aceasta tara pirjolita de soare. Fara indoiala, koala este un animal micut si simpatic. El atinge doar 80 cm lungime si poate fi asemanat cu un ursulet de plus datorita blanitei pufoase.
Koala este unul dintre cele mai emblematice mamifere din Australia, recunoscut pentru aspectul său adorabil și stilul de viață arboricol. Deși este cunoscut în mod eronat sub denumirea de „urs koala”, acest marsupial nu are nicio legătură cu familia ursidelor.
Koala trăiește pe coasta de est a Australiei, în pădurile de eucalipt, unde își petrece majoritatea timpului în copaci, hrănindu-se cu frunzele specifice acestora. Blana sa densă și pufoasă, urechile mari și rotunde și obiceiul său de a dormi până la 18 ore pe zi l-au transformat într-o atracție pentru turiștii din întreaga lume.
Numit in mod eronat ursul koala sau ursul australian, aceste nume nu sunt potrivite. Departe de a fi din familia ursilor, se aseamana mai mult cu vombatul, un alt mamifer marsupial australian foarte asemanator castorului.
Caracteristicile fizice ale koalei și adaptările sale
Koala are corpul robust, blana deasa si matasoasa de culoare gri-cafenie pe spate, si alba-galbuie pe piept, urechi rotunde si mari, acoperite cu blana, si un bot mare, dur ca pielea; este un bun catarator, dar pe sol nu este foarte ager.
Ajuns la maturitate, cintareste circa 14 kg. In salbaticie, poate trai 20 de ani, insa in captivitate, unii au trait pana la 12 ani. Koala este un marsupial si dezvoltarea sa embrionara este tipica marsupialelor.
Micuti la nastere, puii inca nu sunt complet dezvoltati si intra fara sa fie ajutati in marsupiul mamei, unde se fixeaza de unul din cele doua mameloane ale sale. Sase luni mai tirziu, micutul este complet dezvoltat si poate parasi marsupiul pentru scurte perioade de timp. Dar dupa aproximativ doua luni, el este chiar prea mare pentru a reintra in el, astfel se urca pe spinarea mamei sale, tinandu-se cu putere in timp ce ea se catara prin copaci.
Habitatul natural al koalei și stilul său de viață în copaci
Insa aceste calatorii frauduloase nu pot dura vesnic, asa ca dupa alte sase luni, micutul marsupial trebuie sa se intretina singur. Dar pentru aceasta scurta perioada de timp, este o priveliste incantatoare sa o vezi pe koala-mama transportandu-si puiul, care se tine cu putere de blanita ei. Dupa ce creste suficient de mult ca sa isi paraseste mama, tanarul koala duce o viata destul de solitara si nu intra in contact cu altii decat in timpul imperecherii.
Numele acestui marsupial provine dintr-un cuvant indigen care face aluzie la faptul ca animalul bea foarte putin. Aceasta specie reuseste sa fac acest lucru asimiland roua si umezeala din frunzele de eucalipt cu care se hraneste. Frunzele de eucalipt reprezinta hrana predominanta, acesta mananca circa 50 de soiuri diferite de eucalipt, dar mai putin de o duzina din ele constituie hrana lor favorita.
Dieta koalei și relația sa specială cu eucaliptul
Un exemplar adult consuma zilnic circa 1-1,5 kg de frunze, mestecandu-le in tihna. Este de-a dreptul incantator sa-i vezi cum se hranesc, tacticosi si plini de gratie. Cea mai mare parte a vietii si-o petrec sus in eucalipti, unde sunt la adapost, coborind doar pentru a se deplasa la un alt eucalipt. Fiind animale nocturne, cea mai mare parte a zilei o petrec dormind, cocotati pe cea mai inalta creanga a copacilor.
Privindu-l cum doarme vi s-ar putea parea incomoda pozitia sa, dar aceasta le ofera o protectie excelenta impotriva eventualelor animale de prada. Daca sunt luati de foarte mici din salbaticie, pot fi domesticiti si devin afectuosi ca animale de casa. Desi pot fi domesticiti, in Australia este in prezent ilegal sa fie tinuti ca animale de casa.
La inceputul secolului, aceasta specie erau foarte numeroasa, incat se spune ca pe continent existau milioane de exemplare. Dar ei erau o prada foarte usoara, dat fiind faptul ca dorm ziua pe ramurile de eucalipt, astfel incat mii dintre ei au fost ucisi doar din distractie. Cand blana lor moale de culoare gri-argintie a inceput sa fie solicitata, a inceput un adevarat masacru.
Rolul koalei în ecosistemul australian și provocările cu care se confruntă
In 1908 numai in Sydney au fost vindute aproape 60.000 de blanuri de koala, iar in 1924 au fost exportate peste doua milioane de blanuri. Fiind amenintata cu disparitia, guvernul federal australian a emis o lege in 1933 pentru interzicerea exportului de koala si de produse derivate din acesta. In prezent, este o specie ocrotita.
Unele tari au incercat sa relocheze aceste animale in gradinile lor zoologice, insa a fost in zadar. Este foarte greu sa se creeze habitatul original al acestul marsupial, in plus furnizarea de frunze proaspete de eucalipt devenind imposibila. Totusi, in California s-a reusit acest deziderat, in mare parte deoarece climatul de aici este prielnic cultivarii eucaliptilor. Gradinile zoologice din San Diego si Los Angeles au populatii de koala sanatoase si viguroase.
Daca se iau masuri din timp pentru prevenirea disparitie ca specie, este posibil ca perspectivele sale de supravietuire sa creasca. Dragalasul koala este cu totul inofensiv oriunde s-ar afla. Ar fi o adevarata bucurie pentru toti daca ei ar fi atit de numerosi, astfel incat sa viziteze gospodariile si suburbiile asa cum o face uneori oposumul. Daca aveti posibilitatea sa vizitati o gradina zoologica care adaposteste acest pachetel de blanita, rezervati-va cateva clipe si admirati-l.
Provocările de conservare și amenințările cu care se confruntă koala
În ultimele decenii, populația de koala a scăzut semnificativ din cauza pierderii habitatului, a defrișărilor și a incendiilor devastatoare de vegetație din Australia. Dezvoltarea urbană și agricultura intensă au dus la reducerea suprafețelor de păduri de eucalipt, punând presiune pe habitatele naturale ale koalei. Pe lângă pierderea habitatului, bolile precum chlamydia afectează sănătatea populațiilor de koala, reducând numărul puilor care ajung la maturitate.
Pentru a proteja această specie emblematică, au fost inițiate numeroase proiecte de replantare a eucalipților și programe de protecție a habitatelor rămase. De asemenea, multe organizații de conservare colaborează pentru a educa publicul despre importanța protejării koalei și a ecosistemelor lor, în speranța de a asigura un viitor sigur pentru această specie vulnerabilă.
