Circa 250.000 de detinuti au fost tinuti in lagarul de concentrare de la Buchenwald, aflat pe muntele Ettersberg, in apropierea orasului Weimar, in Thuringia, Germania, dintre acestia, peste 50.000 pierzandu-si viata in acest loc, ce a primit numele de Padurea de Fag. Nazistii au infiintat acest lagar in anul 1937, printre prizonieri numarandu-se atat evrei, tigani, homosexuali sau detinuti politici, cat si studenti norvegieni.
Ba chiar, in anul 1944, a fost adus la Buchenwald si un grup de aviatori anglo-americani. Prizonierii erau folositi pentru munca in fabricile de armament din apropiere si, desi nu era un lagar de exterminare, a capatat o reputatie sinistra de-a lungul existentei sale, aceasta notorietate transformandu-se intr-o teama uriasa, in special printre putinii evrei care reusisera sa se ascunda din fata raidurilor naziste.
Si se pare ca aproape toti cei care s-au aflat la conducerea lagarului de concentrare de la Buchenwald au fost niste oameni de o cruzime fara margini, primul comandant, Karl Koch, si sotia sa, Ilse, fiind, fara doar si poate, cei mai cunoscuti. Acestia ordonau omorarea detinutilor, fara macar sa aiba un motiv, uneori alegandu-i la intamplare. De pilda, Ilse Koch folosea pielea jupuita a victimelor sale pentru coperti sau abajururi. Aceasta slabiciune morbida i-a pastrat numele in istorie, ea devenind cunoscuta drept una dintre cele mai malefice femei din lume.
Insa lagarul de la Buchenwald nu era doar un loc unde prizonierii erau fortati sa munceasca sau ucisi la intamplare, ci si un „laborator de experimente medicale”, unde detinutii de razboi sovieticii erau cobai, acestora injectandu-li-se bacilul tific pentru a testa pe diverse vaccinuri care, chipurile, ar fi actionat impotriva bolii. Totodata, acest lagar de concentrare era si penultima destinatie pentru unii prizonieri, intrucat multi stiau ca, dupa ce erau infometati si obligati sa munceasca pana la epuizare, aveau sa fie trimisi in lagarele de exterminare din est sau in carierele situate in apropiere.
Marturisirile celor care au scapat cu viata din acest loc sunt de-a dreptul sinistre. Cei care alegeau sa munceasca singurul lucru pe care il faceau era sa-si intarzie moartea, in schimb, prizonierii care refuzau sa lucreze pana la epuizare erau executati de indata. Calvarul de la Buchenwald a luat sfarsit in luna aprilie a anului 1945, cand fortele aliate erau aproape de acest lagar de concentrare. Atunci, nazistii au fugit, ulterior, prizonierii preluand controlul asupra lagarului.
Astfel, la 11 aprilie, armata americana avea sa ajunga in lagar, insa nu a preluat controlul asupra Buchenwald-ului, intrucat acea zona era ocupata de sovietici. Armata Rosie l-a rebotezat Lagarul nr. 2, aici fiind tinuti, timp de cinci ani, mai cu seama incepand din anul 1945 pana in 1950, prizonieri germani. Dintre acestia, circa 7.000 au murit in Lagarul nr. 2. In anul 1950, Buchenwald a fost inchis, iar multe dintre cladirile de aici au fost puse la pamant. Chiar si asa, turnurile de supraveghere, construite din beton, nu au fost distruse. Imediat ce detinutii au fost eliberati, s-a ridicat un memorial temporar, ca mai tarziu, in anul 1958, acesta fie inlocuit de unul din piatra, acesta dainuind chiar si astazi peste intreaga regiune.
