Lanterna magica, inventata in secolul al XVII-lea, este “stramosul” proiectorului de diapozitive, unul dintre cele mai vechi aparate capabile sa redea imagini pe un perete sau pe un ecran, precedand, cu cateva secole, cinematograful. Chiar daca numele inventatorului lanternei magice este inca disputat, unii considerand ca este vorba de Roger Bacon, filozof si om de stiinta medieval, sau de Athanase KircherIn, calugar iezuit german, spirit enciclopedist, totusi, cei mai multi sunt inclinati sa atribuie acest merit fizicianului olandez Christian Huygens. Acesta, in 1656, a inversat principiul camerei obscure, prin plasarea unei lumanari in spatiul intunecat. Intre lentila si fasciculul de lumina, pe un material transparent, s-a obtinut o imagine rasturnata. Asadar, o lanterna magica este formata dintr-o sursa de lumina, o placa de sticla pictata si o lentila convergenta.
Lumina, trecand prin placa pictata si, apoi, prin lentila, proiecteaza imaginea pictata, dar inversata. Placile pictate erau, adeseori, prevazute cu mecanisme care permiteau animarea, partiala, a imaginii. Huygens este creatorul primei imagini in miscare, reprezentand un schelet facand diverse miscari, imagini inspirate din pictura “Dansul mortii”, a germanului Hans Holbein, motiv pentru care lanternei magice i s-a spus, la inceput, si “lanterna care provoaca frica” sau lanterna “taumaturgica” (lanterna care face minuni). Pentru efecte si mai puternice, unii artisti se foloseau si de fum, pentru a obtine imagini de oameni care pareau ca plutesc, in mijlocul camerei. In secolul al XVIII-lea, in voga erau “fantasmagoriile”, realizate cu ajutorul lanternei magice, adica spectacolele cu imagini bizare, in care publicul avea senzatia concretizarii unor scene care, altfel, nu puteau fi concepute decat in planul imaginarului (al fantasmelor) – de exemplu, o fiinta monstruoasa, care se apropie de o persoana adormita, pentru a o inghiti sau alte creaturi infernale, care provocau spaima.
Cei mai multi specialisti in domeniu considera ca ideea lanternei magice isi afla originea in vechiul teatru de umbre chinezesc, atat de gustat in Antichitate, dar si in epocile ulterioare. Filozoful francez Rene Descartes, inaintea olandezului Christian Huygens, pasionat fiind de “magia” obtinuta prin mijloace tehnice, se pare ca, intr-o vreme, cand se afla la Amsterdam, obisnuia sa ii surprinda pe prietenii care veneau in vizita, prin proiectarea unor imagini “ciudate” ale unor soldati, in marime naturala, care “traversau” incaperea, efect obtinut cu ajutorul unei camere obscure, a unei surse de lumina si a unei oglinzi concave.
Mai tarziu, lanterna magica, perfectionata si comercializata de opticianul francez Philip Carpenter, a devenit si un mijloc mai atractiv de a transmite diverse evenimente politice, sociale, culturale, la zi, adeseori exagerand latura grava sau distractiva a acestora, prin intermediul imaginilor pictate – o expeditie spre Polul Nord, o vizita a imparatului sau a regelui, in cine stie ce regiune, o batalie castigata, o epidemie de holera – toate erau desenate si oferite publicului. In mediile aristocratice sau in balciurile populare, lanterna magica oferea proiectii feerice, nostime sau enigmatice, fantome, povesti, tot ceea ce imaginatia umana putea crea, in desen si culoare.
In secolul al XIX-lea, a fost inventata lanterna magica prevazuta cu obiectiv dublu, ceea ce permitea combinarea imaginilor, creandu-se impresia ca se trece de la zi la noapte, de la vara la iarna, estompandu-se lumina pentru obiectivul A, in timp ce crestea in intensitate pentru obiectivul B.
Treptat, lanterna magica a patruns si in scoli. Se spune ca in 1791, fiul, in varsta de sase ani, al Mariei Antoaneta (regina a Frantei, casatorita cu Ludovic al XVI-lea), in prezenta preceptorului sau, se plangea insistent mamei sale ca studiul gramaticii este extrem de plictisitor. Intelegea ceea ce i se preda, dar cand era vorba sa aplice cunostintele, nu se putea concentra. In aceste imprejurari, preceptorul a avut ideea (care a facut istorie) de a folosi lanterna magica, pe post de instrument pedagogic, desenand si scriind informatia pe placute de sticla, stimuland, in acest fel, atentia si curiozitatea copiilor – un mijloc de invatare foarte modern, captivant, cu mare impact asupra memoriei vizuale.
Cinemateca franceza poseda una dintre cele mai frumoase colectii de placi pictate pentru lanterna magica, formata din peste 17 000 de piese, datand din secolele al XVIII-lea – al XX-lea, provenind din mai multe tari – Franta, Marea Britanie, Germania, Statele Unite ale Americii etc. – cu subiecte dintre cele mai diverse: calatorii, stiinte, religie, politica, istorie, arte frumoase, viata cotidiana, scene de dragoste, personaje de basm. Acestea sunt greu accesibile marelui public, avand in vedere fragilitatea lor si faptul ca sunt pictate de mana, dar au fost reconditionate si multiplicate cu ocazia celebrarii acestei inventii, in 2009, in Franta, ca un gest de recunoastere a unei idei geniale, fara de care aparitia filmului, probabil, s-ar mai fi lasat asteptata.
