Luna decembrie, a douăsprezecea şi ultima din an, în calendarul gregorian, pe care îl utilizăm astăzi, înseamnă, calendaristic, prima lună de iarnă în emisfera nordică şi începutul verii în emisfera sudică.

Denumirea acestei luni vine din latinescul “decem” (zece) şi sufixul “bris” (a purta), în vechiul calendar roman, folosit până în anul 45 i.Hr., când a fost înlocuit cu calendarul iulian, fiind a zecea lună a anului. La greci, luna decembrie îi era dedicată zeului Poseidon, zeul mării, fiu al lui Cronos şi al Rheei.

În limbajul popular, luna decembrie este numită “Undrea” (în Muntenia şi Transilvania), cu variantele “Andrea” şi mai rar “Îndrea” (în Moldova, Oltenia şi Banat). Etimologia acestui cuvânt este incertă, provenind, probabil, după cum indică vechile dicţionare, de la numele Sfântului Andrei/Andreiu – “Andrea, cap de iarnă”.

Decembrie astronomic

Luna decembrie

Din punct de vedere astronomic, luna decembrie se asociază cu ploile de meteoriţi, fenomenul fiind mai spectaculos la mijlocul lunii (12-14 decembrie), odată cu Geminidele, o ploaie de meteori provocată de un obiect cosmic, un asteroid – 3200 Phaeton – despre care se crede că este o cometă stinsă. Geminidele pot fi observate cu ochiul liber, la un unghi de 45 de grade cu orizontul, dacă cerul este senin şi evitând lumina artificială a oraşelor.

Începutul iernii astronomice este marcat de Solstiţiul de iarnă, care se va produce la data de 22 decembrie, când va fi cea mai scurtă zi din an şi noaptea cea mai lungă, fenomen legat de mişcarea aparentă a Soarelui pe bolta cerească.

Decembrie astrologic

Luna decembrie
Luna decembrie

Astrologii au citit în stele că luna decembrie 2019 stă sub semnul echilibrului, că vom accepta mai uşor adevăruri neconvenabile, precum şi diverse limitări şi constrângeri, care, odată depăşite, ne vor lăsa drum liber pentru planuri de viaţă mai apropiate de dorinţele noastre.

În perioada din preajma Solstiţiului de iarnă, conştient sau nu, intrăm într-o fază în care medităm asupra lecţiilor anului care a trecut, pentru a putea intra într-un nou ciclu, cu o energie favorabilă schimbărilor benefice. Trecând de noaptea cea mai lungă, vom accepta, cu mai multă linişte, că acolo unde este lumină, este şi întuneric şi invers.

Citește și:  Colind/Colindă – unul dintre cele trei cuvinte româneşti din Dicţionarul UNESCO
Luna decembrie, Lapislazuli

Eclipsa de Soare din 26 decembrie favorizează încheierea bruscă a unor asocieri. Se recomandă să acţionăm raţional, nu emoţional, pentru a ne putea bucura de contextul astral al acestei perioade, iar dintre toate lucrurile la care ne gândim, să le alegem pe acelea care pot fi puse în practică imediat.

În plan simbolic, culoarea asociată lunii decembrie este albastrul. De aceea şi pietrele preţioase benefice pentru cei născuţi în această lună sunt lapislazuli, un mineral rar, de culoare albastră, zirconiul, tanzanitul albastru-violet.

Floarea simbolică a lunii decembrie, prin tradiţie, este narcisa, care semnifică stima de sine, dar şi o anume “răceală”, în sensul capacităţii de distanţare în raport cu realitatea.

Sărbători şi tradiţii în luna decembrie

Luna decembrie, originea şi semnificaţia acestei denumiri
Luna decembrie, originea şi semnificaţia acestei denumiri

Luna decembrie, care marchează sfârşitul anului calendaristic şi, prin urmare, perspectiva unui nou început, se bucură de numeroase tradiţii. După ziua Sfântului Andrei (30 noiembrie), “Ocrotitorul României”, fondatorul creştinismului în spaţiul de la nord de Dunăre, 1 Decembrie vine cu toată încărcătura istorică şi simbolică a Zilei Naţionale a României.

Principalele sărbători religioase, însoţite de obiceiuri şi practici magice, atât de respectate în lumea tradiţională românească, sunt: Sfântul Nicolae (6 decembrie), Sfânta Filofteia (7 decembrie), Sfântul Spiridon (12 decembrie), Naşterea Domnului (25 decembrie), Sfântul Ştefan (27 decembrie).

În legătură cu datinile lunii decembrie, o menţiune specială trebuie făcută în legătură cu “Ignatul (20 decembrie), în sensul că este vorba de suprapunerea a două “evenimente” mitice, total diferite – pe de o parte este vorba de vechi ritualuri precreştine, care celebrau apropierea solstiţiului de iarnă printr-un sacrificiu, iar pe de alta, de suprapunerea, peste data acestor ceremonialuri precreştine, a unei sărbători creştine – Sfântul Mucenic Teoforul sau Sfântul Ignatie.

Datinile de Crăciun şi de sfârşit de an vin cu o simbolistică excepţională, care trebuie preţuită, chiar dacă farmecul gândirii magice şi-a mai pierdut din substanţă. Până la urmă, este vorba de o paradigmă spirituală, care corespunde unei cunoaşteri mai subtile şi mai sensibile, chiar dacă asaltul profanului este fără precedent în zilele noastre.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.