Luna decembrie, a douăsprezecea și ultima din an, în calendarul gregorian, pe care îl utilizăm astăzi, înseamnă, calendaristic, prima lună de iarnă în emisfera nordică și începutul verii în emisfera sudică.

Luna Decembrie, marcând sfârșitul anului, este încărcată de simbolism și tradiții. Originea numelui său, derivând din latinescul decem, reflectă o istorie strâns legată de calendarul roman. Explorând această etimologie, putem deschide o fereastră către înțelegerea modului în care strămoșii noștri percepeau timpul și structurau calendarul.

Denumirea acestei luni vine din latinescul „decem” (zece) și sufixul „bris” (a purta), în vechiul calendar roman, folosit până în anul 45 i.Hr., când a fost înlocuit cu calendarul iulian, fiind a zecea lună a anului. La greci, luna decembrie îi era dedicată zeului Poseidon, zeul mării, fiu al lui Cronos și al Rheei.

În limbajul popular, luna decembrie este numită „Undrea” (în Muntenia și Transilvania), cu variantele „Andrea” și mai rar „Îndrea” (în Moldova, Oltenia și Banat). Etimologia acestui cuvânt este incertă, provenind, probabil, după cum indică vechile dicționare, de la numele Sfântului Andrei/Andreiu – „Andrea, cap de iarnă”.

Decembrie astronomic

Luna decembrie

Din punct de vedere astronomic, luna decembrie se asociază cu ploile de meteoriți, fenomenul fiind mai spectaculos la mijlocul lunii (12-14 decembrie), odată cu Geminidele, o ploaie de meteori provocată de un obiect cosmic, un asteroid – 3200 Phaeton – despre care se crede că este o cometă stinsă. Geminidele pot fi observate cu ochiul liber, la un unghi de 45 de grade cu orizontul, dacă cerul este senin și evitând lumina artificială a orașelor.

Începutul iernii astronomice este marcat de Solstițiul de iarnă, care se va produce la data de 22 decembrie, când va fi cea mai scurtă zi din an și noaptea cea mai lungă, fenomen legat de mișcarea aparentă a Soarelui pe bolta cerească.

Decembrie astrologic

Luna decembrie
Luna decembrie

Astrologii au citit în stele că luna decembrie 2019 stă sub semnul echilibrului, că vom accepta mai ușor adevăruri neconvenabile, precum și diverse limitări și constrângeri, care, odată depășite, ne vor lăsa drum liber pentru planuri de viață mai apropiate de dorințele noastre.

În perioada din preajma Solstițiului de iarnă, conștient sau nu, intrăm într-o fază în care medităm asupra lecțiilor anului care a trecut, pentru a putea intra într-un nou ciclu, cu o energie favorabilă schimbărilor benefice. Trecând de noaptea cea mai lungă, vom accepta, cu mai multă liniște, că acolo unde este lumină, este și întuneric și invers.

Citește și:  Cum este corect – obstretică sau obstetrică?
Luna decembrie, Lapislazuli

Eclipsa de Soare din 26 decembrie favorizează încheierea bruscă a unor asocieri. Se recomandă să acționăm rațional, nu emoțional, pentru a ne putea bucura de contextul astral al acestei perioade, iar dintre toate lucrurile la care ne gândim, să le alegem pe acelea care pot fi puse în practică imediat.

În plan simbolic, culoarea asociată lunii decembrie este albastrul. De aceea și pietrele prețioase benefice pentru cei născuți în această lună sunt lapislazuli, un mineral rar, de culoare albastră, zirconiul, tanzanitul albastru-violet.

Floarea simbolică a lunii decembrie, prin tradiție, este narcisa, care semnifică stima de sine, dar și o anume „răceală”, în sensul capacității de distanțare în raport cu realitatea.

Sărbători şi tradiţii în luna decembrie

Luna decembrie, originea şi semnificaţia acestei denumiri
Luna decembrie, originea şi semnificaţia acestei denumiri

Luna decembrie, care marchează sfârșitul anului calendaristic și, prin urmare, perspectiva unui nou început, se bucură de numeroase tradiții. După ziua Sfântului Andrei (30 noiembrie), „Ocrotitorul României”, fondatorul creștinismului în spațiul de la nord de Dunăre, 1 Decembrie vine cu toată încărcătura istorică și simbolică a Zilei Naționale a României.

Principalele sărbători religioase, însoțite de obiceiuri și practici magice, atât de respectate în lumea tradițională românească, sunt: Sfântul Nicolae (6 decembrie), Sfânta Filofteia (7 decembrie), Sfântul Spiridon (12 decembrie), Nașterea Domnului (25 decembrie), Sfântul Ștefan (27 decembrie).

În legătură cu datinile lunii decembrie, o mențiune specială trebuie făcută în legătură cu „Ignatul” (20 decembrie), în sensul că este vorba de suprapunerea a două „evenimente” mitice, total diferite – pe de o parte este vorba de vechi ritualuri precreștine, care celebrau apropierea solstițiului de iarnă printr-un sacrificiu, iar pe de alta, de suprapunerea, peste data acestor ceremonialuri precreștine, a unei sărbători creștine – Sfântul Mucenic Teoforul sau Sfântul Ignatie.

Datinile de Crăciun și de sfârșit de an vin cu o simbolistică excepțională, care trebuie prețuită, chiar dacă farmecul gândirii magice și-a mai pierdut din substanță. Până la urmă, este vorba de o paradigmă spirituală, care corespunde unei cunoașteri mai subtile și mai sensibile, chiar dacă asaltul profanului este fără precedent în zilele noastre.

Prin urmare, luna Decembrie se dovedește a fi mai mult decât o simplă denumire în calendar; este un simbol al încheierii și reînnoirii. Dacă sunteți interesați să aflați mai multe despre alte cuvinte și expresii din limba română, vă recomandăm să citiți cum este corect: deseară sau diseară?, care oferă o analiză aprofundată și clarificări asupra unor termeni frecvent utilizați.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.