Luna octombrie, a doua lună de toamnă în emisfera nordică, este a zecea lună a anului în calendarul gregorian, pe care îl utilizăm și noi astăzi. Denumirea lunii vine din latinescul „octo” (opt), deoarece, în vechiul calendar roman, folosit până în anul 46 i.Hr., era a opta lună din an (anul fiind împărțit, la vremea respectivă, în zece luni).
Înțelegerea lunii Octombrie depășește simpla ei poziție în calendar. Această lună, cu rădăcini adânci în istoria romană, reprezintă o conexiune între tradițiile antice și viața modernă. Reflectând la originea și transformările numelui, putem aprecia mai profund schimbările societăților umane și modul în care acestea se reflectă în modul nostru de a măsura timpul.
În antichitate, romanii considerau că numai primele luni ale anului (care începea în luna martie) erau benefice, deoarece erau legate de un nou ciclu natural, de primăvară și de planificarea muncilor agricole.
Octombrie nu este doar a opta lună a calendarului roman; este și o perioadă plină de semnificație în multe culturi. De la festivalurile de recoltă până la sărbătorile de încheiere a anului agricol, această lună reprezintă un timp de reflecție, mulțumire și pregătire pentru iarnă în diverse colțuri ale lumii.
De aceea, numai numele primelor patru luni sunt legate de cele ale unor zeităţi tutelare: Martie (dedicată lui Mars, zeu al războiului, dar și protector al muncilor agricole), Aprilie (consacrată Afroditei), mai (în onoarea zeiței Maia, divinitate primitivă a fertilității și a primăverii), iunie (luna Junonei, zeiță a cerului, soția lui Jupiter). Denumirea lunii iulie vine de la numele generalului roman Iulius Cezar, născut în luna respectivă. Numele celorlate derivă din numărul corespunzător lunii.
În tradiția populară românească, luna octombrie este numită Brumărel. În această perioadă a anului începe să cadă bruma, anunțând sosirea anotimpului rece, nopțile sunt din ce în ce mai lungi. Acum este vremea recoltelor târzii și se spune că, dacă luna octombrie va fi cu ploi și multă brumă, ianuarie va fi mai blând, iar dacă vremea va fi bună, și toamna va fi lungă.
Creștinii ortodocși îi celebrează, în luna octombrie, pe Sfânta Parascheva (14 octombrie), pe Sfântul Apostol Luca (18 octombrie), pe Sfântul Mucenic Dimitrie (26 octombrie), pe Sfântul Dimitrie Basarabov (27 octombrie) și Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie). Mai ales de Sărbătoarea Sfântului Dumitru, în spațiul românesc, se leagă o serie de obiceiuri, cel mai cunoscut fiind „Focul de Sâmedru”.
„Focul de Sâmedru”, din ajunul zilei de Sfântul Dumitru, care presupune arderea ritualică a unui copac doborât din pădure, este, de fapt, o reminiscență a unui vechi ceremonial consacrat unui zeu indo-european, asociat morții și învierii naturii.
Din punct de vedere astronomic, în luna octombrie se pot observa Orionidele, meteoriți (stele căzătoare) proveniți din Constelația Orion, maximul acestui fenomen putând fi văzut în noaptea de 20 spre 21 octombrie. În noaptea de 27 octombrie, foarte vizibilă va fi planeta Uranus.
Astrologii consideră că primele zile ale lui octombrie sunt potrivite pentru a ne elibera de temeri și prejudecăți, iar în a doua jumătate a lunii vor funcționa cu succes capacitățile noastre intuitive, concentrarea și echilibrul emoțional. Despre cei născuți în octombrie, se spune că sunt carismatici, echilibrați, sensibili, generoși, cu forța interioară.
În concluzie, luna Octombrie ne oferă mai mult decât o schimbare de anotimp; ea ne invită să explorăm istoria și tradițiile care au modelat calendarul nostru. Pentru o mai bună înțelegere a modului în care limbajul reflectă cultura și istoria, recomandăm cum este corect: deseară sau diseară?, o explorare detaliată a altor aspecte interesante ale limbii noastre.
